Miros, atrag atenţia şi sunt supraîncărcate de dramatism. Nu ar fi cazul ca teatrele să renunţe la dependenţa de fumat? se întreabă cotidianul britanic The Guardian. cotidianul.ro a transformat întrebarea mai mult sau mai puţin retorică în chestionare extinsă la toate artele performative, plus pelicula, plus literatura. Au răspuns: Theodor Cristian Popescu, Mihaela Michailov, Mihaela Dancs, Alexandra Olivotto şi Mihai Iovănel.
Dacă în film este prezentată doar imaginea ţigaretei, în teatru ai de-a face cu obiectul în sine, needitat şi nedistorsionat. Totul se întâmplă în aerul comun al actorilor şi spectatorilor. Aerul se mişcă, vibrează, conţine valuri de lumină şi fum. Aici fumul nu e doar văzut ci şi simţit.
O ţigară reală aprinsă pe scenă va alerta dorinţa nicotinică din spectatorii-fumători. Dacă ţigara e falsă sau din plante, spectatorii simt şi ficţiunea se pierde instantaneu. Dar în ambele cazuri, fumatul va rămâne în memoria spectatorilor. Oare trebuie inventate/reactivate avertizări de tipul: Spectacolul conţine fum pe scenă. Nerecomandat nefumătorilor? Funcţionează, oare, aceste atenţionări? Şi dacă da, în ce sens?
CITESTE MAI DEPARTE PE COTIDIANUL.RO.