Sigur ca abia asteptati ca si mine sa vedeti dupa The International, inca un film cu fermecatorul Clive Owen. Mai ales ca Duplicity o are in distributie pe Pretty Women, revenita mai coapta ce-i drept, dar cu o silueta seducatoare si un zambet mai misterios ca de obicei.
Subiectul filmului este spionajul industrial, dar pe langa asta exista o poveste de dragoste care pare imposibila din cauza protagonistilor, spioni in tabere diferite. Multa intriga si multe rasturnari de situatie, atmosfera sexi si un plan perfect.
Filmul este interesant si recunosc ca dupa vizionare am ramas cu o intrebare: Oare marile corporatii investesc mai mult in spionajul concurentei decat in cercetarea proprie!?
Jocul de-a (ne)increderea
O fosta agenta CIA, Julia Roberts si un fost agent MI6, Clive Owen se trezesc prinsi intr-o poveste de dragoste, careia nu i se pot impotrivi. Pentru a ramane impreuna, dar la standardele de viata cu care erau obisnuiti, renunta la vechile joburi si se implica in calitate de spioni in extrem de profitabilul razboi rece dintre doua companii multinationale rivale.
Pe masura ce miza creste si misterul se adanceste, tacticile celor doi conducatori de corporatii rivale – Paul Giamatti si Tom Wilkinson – devin din ce in ce mai murdare. Avem de-a face cu documente secrete furate, concurenta neloiala, urmariri, microfoane ascunse, inscenari, lucru sub acoperire si pericol la fiecare pas.
Cei doi joaca periculos in incercarea de a a fura formula produsului, pacalind ambele corporatii. Nimic din ce pare nu e adevarat, nimeni nu spune adevarul, nimeni nu are incredere in nimeni si in plus nici ei nu stiu daca pot avea incredere unul in celalalt.
Dialogul dintre ei este un permanent joc de cuvinte, multe din ele foarte amuzante, iar povestea din Duplicity este pusa cap la cap prin intoarceri repetate in timp si spatiu. Intre noi fie vorba intoarcerile astea sunt pana la urma un mare minus, pentru ca ajungi la sfarsit putin dezorientat si cu firul povestii cam incurcat.
Mr & Mrs Smith vin de aceasta data de la CIA si MI6
Desi nu abunda de originalitate Duplicity este genul de film care prinde la public, numai bun pentru o vizionare in weekend. Reteta filmului a fost verificata cu succes de-a lungul timpului: spionaj economic, actori frumosi, poveste incalcita cu intoarceri in timp, 1-2 cacealmale, mult suspans, dragostea care invinge, umor, plimbari prin marile orase ale lumii.
Mai mult, Duplicity este un cocktail cu putin din Mrs & Mr. Smith, din seria Ocean si din The International. Exceptia este data de lipsa de violenta, cand auzi de spioni te astepti la actiune gen Bond, impuscaturi, batai. Dar nu, Duplicity este mai mult un film bazat pe fapte, care iti incita imaginatia, condimentat cu umor (scena cu chilotei este de nota 10) si cu un final cu adevarat reusit si surprinzator.
Cu atatea ingrediente nu este de mirare ca Duplicity este greu de incadrat intr-o categorie anume, thriller-comedie-film de actiune-drama psihologica ?
Despre actori si regie ce se poate spune?
Duplicity este un film scris si regizat de talentatul Tony Gilroy, din al carui portofoliu de filme amintim, Proof of Life, trilogia The Bourne si Michael Clayton (nominalizare Oscar 2008). In acest film Tony Gilroy da inca o data dovada a talentului sau, reusind in mod exemplar sa puna in valoare calitatile incontestabile ale unor actori precum Tom Wilkinson (2 nominalizari Oscar 2002, BAFTA 1998, Golden Globes 2009) sau simpaticul Paul Giamatti (nominalizare Oscar 2005, Golden Globes 2008). Memorabila ramane scena de la aeroport, in care cei doi care se acuza intr-un adevarat duel al degetelor.
In aceeasi nota regizorul profita de calitatile de Mona Lisa ale Juliei Roberts, dandu-i sansa acesteia de a juca un rol putin diferit fata de cele cu care ne-a obisnuit dar si de a reveni in forta, dupa o pauza de roluri principale. Un rol care o prinde destul de bine si demonstreaza inca o data talentul desavarsit al Juliei Roberts (Oscar si BAFTA 2001 si 3 Golden Globes).
Clive Owen si Julia Roberts nu sunt la prima intalnire, au mai jucat impreuna in Closer (2004). Si daca nu ar fi existat rolul interesant jucat de Natalie Portman, care i-a cam eclipsat pe toti, probabil ca am fi sesizat inca de atunci compatibilitatea dintre cei doi. Clive Owen (nominalizare Oscar 2004, BAFTA 2005, Golden Globes 2005) fermecator in costume gen Brian Ferry si anti-erou in nota obisnuita, joaca credibil rolul de indragostit suspicios, cu garda mereu sus.
Ce spun criticii despre Duplicity?
Roger Ebert de la Chicago Sun Times spune despre Duplicity ca nu e clar daca cei doi actori Julia Roberts si Clive Owen se iubesc sau se urasc, dar reusesc sa creeze un cuplu credibil. Dragostea dintre cei doi eroi este singurul lucru consistent in lumea plina de intrigi si de minciuni, creata de lupta economica dintre corporatii. Jocul de-a soarecele si pisica dintre protagonisti este excelent condus de regizorul Tony Gilroy, iar filmul aluneca cu inteligenta spre filme de genul Charade cu Cary Grant si Audrey Hepburn.
Peter Travers afirma despre Duplicity in Rolling Stone ca este mai putin un film de actiune, ci mai mult un film care nerespectand regulile de succes de la Hollywood te pune sa gandesti, este un film prea inteligent si asta in dauna lui. Filmul beneficiaza de o distributie excelenta si multe replici memorabile: “I’m not great on names! Where I’m solid? People I’ve slept with.” sau “If I told you I loved you, would it make any difference? – If you told me, or if I believed you?” sau “Same split, new rules, you keep your parachute, I’ll keep mine”.
Per total Duplicity este un film care te tine cap-coada captivat de ce se intampla si daca ramai cu unele nelamuriri dupa, poti sa-l mai vezi inca o data sau sa intrebi un prieten.
vezi trailer
CoolRank: 7.5/10
– atmosfera & entertainment: 7/10
– regie: 8/10
– actori: 8.5/10
– scenariu: 7.5/10
– montaj: 7.5/10
Nota IMDb: 6.7/10
Articol publicat pe www.raluk.ro .