Toamna se numara ouale
… chiar daca sunt ultraclocite
Doamne, iar suntem importanti, iar suntem cautati, ni se vor pune in cutiile postale gramezi de cartoane cu fraze ticluite de cineva care cica stie cum sa ne atinga emotional, cum sa ne tulbure si sa ne determine la pasul decisiv. As vrea sa fie ca in Finlanda, unde populatia nici nu stie cine e in guvern, habar n-au cum arata, cum ii cheama, abia daca stiu ca presedintele lor e o femeie. Alesii isi fac datoria in politica, electoratul e multumit, judeca dupa cele facute concret, nu dupa circaraie, trancaneala sau calitatile de entertaineri ale personajelor iesite la jocul cu sfori si marionete. Nu-i vad la televizor tot timpul. Au emisiuni de educatie, muzicale, de calatorie, piese de teatru, filme, lucruri pe care si le doresc dupa ce vin obositi de la munca sau dupa ce s-au saturat de conversatiile cu vecinii, dupa ce au dormit sau au meditat la nemurirea sufletului.
Ei deschid televizorul cautand exact ce ii intereseaza, au si altceva de facut decat sa-si bata capul cu memorarea tuturor persoanelor care au functii publice, ei merg pe incredere pana vin iar alegerile. Acolo taxeaza faptele. Nu stau sa retina trasaturi, sa amendeze dialoguri schioape, sa observe cum le sta costumasul, ce scop avea virgula in declaratia de presa, cum inoata, cum rad din partea stanga sau cum danseaza pentru tine. Asta asteapta de la artisti, care performeaza oricum mult mai bine. Sistemul functioneaza si asta e treaba lui, nu a cetateanului care vrea relaxare dupa munca.
Mda, asa isi traiesc ei viata, desigur sunt tare prosti, neinformati si deloc pe faza. Dar au un nivel de trai de invidiat. Nici nu-mi pot imagina cum ar fi ca noi sa nu cunoastem nume de politicieni si sa functioneze totul exemplar. Atat reusesc sa-mi inchipui: ca toate cartoanele alea cu candidati vor ajunge la hartie, nu la plastic. Colectati selectiv.