Vine Paștele! Primul instinct? Amintiri din copilărie… Curățenie generală.
Mai puține exerciții la mate, deci nu era așa mare supărarea. Haine noi. Dulciuri. Întâlniri cu neamurile. Timp liber. Zâmbete. Spasme! Corpul mă aduce fără voia mea în timpul prezent. Bună și ție Alina! Al doilea instinct ? Panica.. Aoleo, vine Paștele? Liste. Întrebări. Cumpărături. Pregătiri. Numai e la fel de distractiv. De ce? Sunt chiar mai creativă ca atunci. Să numai fiu același om? Nici numai știu cum eram de fapt atunci și ce-mi doream pentru acum. Hm! Panica o pun la punct rapid, dar teama că am greșit drumul mă duce pe un alt tărâm. Nici nu vreau să-l descriu. Știam despre mine că e natural să fiu om bun. Nu trebuia să controlez, să fac repetiții, să înregistrez. Decurgea totul natural. Dar acum? Acum, nici numai știu dacă este nevoie să fiu același om, bun. De ce? De asta! Pentru că pui întrebări. Prea multe întrebări aduc panica, dezechilibrul, bârfa, răspunsurile inventate, regii imaginare corelate cu seriale. Dacă tot ne pregătim de Paște și vrei să vezi lumina, fă-mi și mie o bucurie… Știi, e perioada aia în care defilezi cu fapte bune?
Un zâmbet în colțul gurii. Ți-ai amintit! Normal că știi, la câte întrebări pui, mai primești și răspunsuri pozitive. Deci ne-am înețeles. Mă lași să-mi văd de drum… măcar acum.
Vrei purificare? Ții post? Minunat! Dar nu mai critica și nu mai comenta!
În definitiv, eu tac și fac. Tu mai mult pierzi timpul și din câte-mi amintesc eu din cărțile lui bunica… dacă vrei să fii smerit, trebuie să revizuiești și să ții cont de toate treburile care au legătură cu gura, fac parte din post. Deci, vezi de curtea ta și nu uita Post în gură îți doresc!