….Ultimul stinge lumina
Stefan avea 18 ani si cel mai frumos zambet din grupul nostru. O alura atletica si o minte vioaie. Avea mai mult decat ar avea nevoie un tanar sa reuseasca in viata. Stia sa se faca placut, ascultat dar mai ales sa fie mereu in centrul atentiei. Studia medicina in alt oras, iar pe noi ne-a intristat foarte tare sa il vedem din ce in ce mai rar, obosit si incercanat, povestindu-ne despre cat de complicata este facultatea pe care si-a ales-o. Au trecut 5 ani grei pentru el, departe de tot ce lasase in urma, departe de familie si de noi, prietenii lui. Departe de noptile petrecute hoinarind pe stadutele pietruite ale Brasovului vechi, departe de diminetile cu roua in care urcam piscurile muntilor, departe de toate betiile si iubirile adolescentei. Apoi s-a intors.
Insa noi nu mai eram aceiasi. Miruna parasise Romania, pentru un job mult mai bine platit in VIena. Denisa plecase deja de doi ani, cu o bursa in Danemarca, iar de la Alina nu mai primisem nicio veste dupa ce abandonase facultatea in favoarea uneia de peste hotare.
Stefan s-a intors totusi acasa, desi zambetul lui nu mai era atat de luminos. A reusit, cu interventii, sa se angajeze la Spital, pe un salariu de 700 de lei. A incercat, fara succes, sa-si cumpere o masina si sa ia credit pentru o casa. A continuat sa lucreze, iar cand a aflat despre un post mai bine platit la o alta clinica din oras a aplicat. L-au refuzat, desi la examen luase cea mai buna nota. O doamna din comisia de angajare i-a soptit discret printre dinti: “Lasa mai baiatule! De sus s-a aranjat sa se intample asa”. Atunci Stefan a abandonat cauza numita Romania.
Acum are 27 de ani si este medic chirurg in Londra, cu un venit mediu lunar de 5.000 de lire. Zambetul lui este mai plin de viata ca oricand, iar noi, amicii de odinioara, raspanditi in toate colturile lumii, ne mai amintim de Romania si de anii tineretii doar in conversatii pe internet.