Împrumutăm detaliile din anii 40, 60, 70. Și totuși… ne chinuim să creem trenduri asezonate cu prezentul în care ne regăsim. Pozăm în oameni simpli cu dorințe ce nu ies din tipare. Ne ascundem în spatele unor uniforme, dar lucrăm cu lumina stinsă la proiecte fanteziste și costisitoare. Am renunțat la confortul râsului cu gura până la urechi în favoarea unei imagini de falsă seriozitate care aduce succes în rândurile roboților… A persoanelor fără amprentă personală în viața de zi cu zi. Devenim complexați și frustați de statutul social, de stilul vestimentar, de venitul lunar, de partenerul de viață. Nu pentru că nu ar fi ele bune, ci doar pentru că în loc să ne bucurăm de ce avem, ne trezim participanți la competiția din ce în ce mai complexă… Capra vecinului o fi mai bună? Dacă s-ar face o emisiune tv pe această temă ar bate la fundul gol hepilica lui Măruță. Curiozitatea nu este o latură negativă a omului, dar poate aduce negativism dacă nu este asortată cum trebuie. Îmi plac provocările, dar nu mă arunc să-mi asortez rochia de seară cu bocancii de șantier ai vecinului, doar pentru că am văzut ipostaza pe facebook- ul unei colege de muncă. Dacă tot alergăm cu ea în brațe… la curiozitate mă refer… de ce nu punem întrebări. Pentru că suntem deștepți. Le știm pe toate. Ne pricepem la toate. Câteodată mă întreb cum de are succes Google în România… Ne cuprinde instant rușinea sau alergăm să câștigăm competiția?… Taci și faci cu gândul că tu ai inventat treaba asta. Te lupți să câștigi tu mai multe like-uri. Să fii tu aia șmecheră. Penibil! Femeia, colega de birou, nu tu Xerox de idei… avea și o explicație. Era la o petrecere, ieșișe pe balcon să admire peisajul. I-a căzut broșa. Era de la bunica… A cerut niște bocanci de la personal, afară se construia… Nimic nu mai conta în acel moment. O cuprinsese disperarea. Nu ar fi putut trăi fără ea… era frânghia care o ținea ancorată în peisajul copilăriei. Al confortului spiritual din povestea bunicii. Momentul regăsirii a stârnit cele mai vibrante emoții și lacrimi de fericire. Merita arhivat.
A imortalizat momentul în respect pentru dragostea
ce i-o purta. Tu mai știi să iubești? Sau îți țugui buzele și faci un selfie doar ca să-ți amintești ce-nseamnă emoția?