Poate pentru că timpul nu -mi mai ajunge precum aș vrea.
Poate pentru că dorm mai puțin decât prevede legea…
Poate pentru că mi-e dor de Ea… cucoana responsabilă cu relaxarea.
Poate, poate, poate… pur și simplu vreau să împărtășesc cu voi temerea că mi-am pierdut încrederea. Ce s- a întâmplat dom’ le cu ea? Mai întâlnește omul buna credință și sinceritatea? Eliminăm din discuție umbra și fața somnoroasă din oglinda pe care o înscriu la terapie dimineața. Tu sau el, sau poate… doamna? Dai din umeri? Normal! Îți citesc deja pe buze explicația… A trecut vremea… și lumea s-a schimbat. Acum, înlocuiești sinceritatea și buna credință cu firma aia tare a lu… hai zi… cum o cheamă…? Parcă Sanda? E șmecheră avocata… Ce naiba! Mai are rost oboseala mea…? Tot caut să acord șncredere cuiva din preajma mea și ce crezi? Până să apuc să- l întâmpin cu diploma de onoare… își scoate masca. Îl strângea… Dacă El asta vede zilnic la televizor… că Ala rău se alege întotdeuna cu faima!
Buna credință s-a dus odată cu plăcinta făcută de bunica mea. Nu se mai fabrică aluat de calitate. Mănânci plastic… scuipi țepe, minciuni și răutate. Dacă e gratuit, de ce să ne uităm la cantitate? Consumăm și noaptea… Grijă mare, să nu-ți iasă pe nas! Poate dacă… consumi mai multe fructe sau mai multe zâmbete pudrate cu sinceritate? Încearcă și tu noutatea, bunătatea, sinceritatea. Nu-ți va dezechilibra sănătatea. Jur pe roșu!
Stai liniștit. La anul, de 1 aprilie te aleg pe tine. Tu vei fi păcăleala mea! Am citit undeva că dacă păcăleala e zdravănă… se întoarce cu noroc în curtea mea. Așa că, nu te mai obosi cu masca aia. Fii natural, superficial, nu te mai forța să îmi câștigi încrederea.