Daca am face Noaptea Muzeelor in fiecare duminica? Ar fi horror sau de vis?
In fiecare an in mai e Noaptea Muzeelor. Adica toate muzeele sunt deschise si lumea, apucata de un furor campenesc, iese in strada cu mic, cu mare. Era halucinant sa vezi coada la MNAR sau la Observatorul Astronomic. Pot spune ca am o atitudine ambivalenta fata de aceasta procesiune-carnaval din fiecare mai. Nu reusesc sa-mi explic integral fenomenul. Nu cred ca e vorba de taxa de intrare. Intuiesc ca e mai degraba o explicatie ce tine de dorinta nemarginita a romanului de serbari campenesti.
Pe de alta parte e simpatic sa vezi cum orasul se anima precum Rio de Janeiro, cum totul devine numai zambet si libido. Si asta din cauze culturale. Pentru arta contemporana lumea a vizitat MNAC aflat in 5% din Casa Poporului. De notat aici doua expozitii si o instalatie. La primul nivel gasiti o instalatie sonora a lui "Zimoun & Hannes Zweifel: Prepared DC-Motors, Cardboard“. La etajul unu un nou eseu din colectia MNAC in jurul unei teme decisive: moartea. Expozitia se numeste "Ars funeraria“ si are ca piese foarte intere- sante lucrari ale lui Gorzo, Suzana Dan, Tara von Neudorf sau Ion Grigorescu. Revelatia vizitei la MNAC este etajul 2 unde puteti vedea expozitia totala a lui Nicolae Comanescu. Cand zic totala ma gandesc la toate simturile. Comanescu este pictor la baza si unul dintre fondatorii grupului Rostopasca (primul si ultimul grup neodadaist postrevolutionar). Aici expune lucrari din toate perioadele creatiei lui – lumi sucite, schizoide si rasturnate, ironie, disperare sprintena, praf si pulbere cu care picteaza terase de bloc din Berceni sau mustar si praf folosit pe panza pentru a picta in plein air. Expozitia se numeste scurt "Berceni“ si este produsa la invitatia Ruxandrei Balaci.
In alta ordine de idei cu Teapa lui Ghildus, Calul lui Codre si Paiatele lui Bolborea ramane cum am stabilit.