de fapt doua
Ultima oara urmarisem pe cineva cand am facut o cercetare in Piata Dorobanti pentru un curs de antropologie. M-am luat dupa un nene care a iesit cu o sacosa in mana si am mers dupa el pana aproape de intrarea in blocul lui din Floreasca. In asemenea momente, filmele cu detectivi si cartile de aventuri (sau invers) ies la iveala din stratul de petrol al mintii si-ti dau aripi. „Pasul e mai voinic, gandul mai cutezator“ cand te afli in spatele cuiva care habar nu are de existenta ta. In Cluj am urmarit pe cineva cu care ar fi trebuit sa petrec o ora agreabila cu o cafea in fata. A intarziat. A intarziat mult. Tot ce trece de 15 minute e mult, iar de 30 e insuportabil (daca iti pasa). Ma simt foarte bine diminetile in cafenele, insa m-as fi simtit si mai bine daca as fi putut ignora ca asteptam pe cineva. M-a sunat sa-mi spuna ca vine in 2 minute.
Dupa 7 m-am ridicat usurat, am platit cafeaua si am iesit. A trecut pe langa mine fara sa ma recunoasca. Ne mai vazusem doar o singura data. Purtam ochelari de soare cumparati de la o femeie de serviciu din targul de vechituri. Am preferat sa trec mai departe. Intalnirea era oricum ratata. Detest intarzierile. Detest scuzele care urmeaza. Nu mai sunt in stare de nicio conversatie oricat de sarmanta sau importanta ar fi persoana care intarzie. Si pentru ca nu aveam decat o ora la dispozitie in orasul acela strain, am preferat sa ma plimb singur. Peste jumatate de ora am zarit-o intamplator pe strada si m-am luat dupa ea. Flux de endorfine. E misto sa-i observi pe oameni cand nu se stiu observati. La un colt am pierdut-o si m-am dus sa mananc o supa de pui. In timp ce mancam mi-am dat seama ca locul de intalnire se afla exact vizavi de cinematograful unde, acum mai bine de un an ar fi trebuit sa ne intalnim pentru prima oara. Cand nu a venit. Dupa cum mi-a marturisit pe messenger la mult timp dupa (si am bufnit in ras in acel moment teatral), trecuse pe langa mine in masina in care se afla alaturi de prietenul ei. Viata e plina de coincidente marunte care nu inseamna nimic. Iar acest text e un mijloc perfect de inregistrare al banalitatilor si al oamenilor care nu conteaza.