De Citit : Editoriale

Cu pretentii

| 02 aprilie

The International (Puterea banului) nu e un thriller atat de bun cum se crede, insa e privibil.

The International e un thriller turistic oarecum in linia seriei Bourne si a ultimului James Bond, dar se vrea mai ancorat in realitate decat ele si chiar isi inchipuie ca loveste in spectator cu adevaruri dure despre esenta capitalismului. Ce-i drept, ideea de a face dintr-o banca personajul negativ al filmului are o rezonanta actuala, insa pretentia realizatorilor ca, facand asta, expun fata hada a insesi logicii capitaliste, miroase a gaze toxice (chiar daca, in aceste vremuri de criza, poate avea un parfum de credibilitate pentru multa lume), iar faptul ca aceasta demascare e infaptuita cu ajutorul unui ex-securist est-german, personaj pe care ar trebui sa-l admiram pentru ca nu si-a uitat cu totul vechile idealuri, miroase si mai urat.

La randul lor, pretentiile de thriller „ancorat in realitate“, desi sustinute cu tot arsenalul obisnuit de efecte (vreme proasta, haine sifonate, un erou fara viata sexuala), sunt sabotate de cateva iesiri in arena superactiunii bondiano-bourniene (o pistolada in Muzeul Guggenheim, o urmarire pe strazile Istanbulului), iesiri care pe de alta parte nu sunt suficient de indraznete incat sa concureze in liga Bond-Bourne – le tine pe loc amarata aia de ancora asa-zis infipta in realitate. Deci filmul e cam nici-nici – nici destul de spectaculos, nici serios cu adevarat.

Cu toate astea, e mai privibil decat orice alt thriller din ultima vreme – poate chiar de la ultimul Bourne (2007) incoace. Starul e Clive Owen, care, chiar daca n-are cine stie ce personaj de jucat, „tine“ camera superb, colega lui de munca si doar atat e luminoasa Naomi Watts, iar regizorul Tom Tykwer (cel cu Alearga, Lola, alearga si cu Parfumul) da intregii chestii acel super-lustru calofil la care exceleaza.