De Citit : Reviews

WEEKEND CU MAMA – frumusetea din spatele problemelor

| 14 aprilie

Nu ma omor dupa filmele romanesti. Nu le contest calitatea. Dar cred ca mai avem mult pana sa invatam sa facem cinematografie de succes. Dupa parerea mea, ne lipseste scoala de entertainment. Cu toate astea, fiecare film romanesc pe care il vad ma socheaza pozitiv prin faptul ca ridica semnale de alarma. Semnale de alarma asupra unor probleme sociale cu care ne confruntam zilnic. Filmele romanesti isi doresc parca sa educe. Si, in plus, socheaza. Avem actori, regizori si directori de imagine buni. Ne lipseste, din pacate, ceva. Weekend cu Mama nu m-a dus departe de aceasta concluzie.
M-a impresionat. M-a pus sa imi ridic probleme. M-a emotionat prin realizarea foarte buna, prin jocul foarte ok al actorilor, prin imaginea de calitate si prin regia reusita. Ca a lipsit ceva? Cu siguranta. Dar suntem, in continuare, pe drumul cel bun cu cinematografia romaneasca.

Film autentic despre probleme sociale autentice
In urma cu 15 ani, Luiza a plecat in Spania, lasand-o pe Cristina, fetita ei in varsta de trei ani, in grija rudelor. Revenita in tara, femeia descopera adevaruri socante, de care a fost tinuta la distanta: fiica ei a fugit de acasa, e dependenta de droguri si are o fetita de doi ani pe care a lasat-o in grija unui orfelinat. Macinata de vinovatie, Luiza incearca sa o salveze pe Cristina si sa-si rascumpere astfel greselile din tinerete. Are la dispozitie… un weekend.

Ce am adorat cu adevarat la filmul Weekend cu mama este imprevizibilitatea acestuia. Imprevizibilitate pe care incepi sa o apreciezi dupa numeroase productii americane lipsite de esenta. Weekend cu mama este o istorie a regasirilor, a iertarii, a drumurilor care uneori nu mai pot fi deviate de la cursul pe care il imprima candva conjunctura sau deciziile de moment. Pe modelul filmelor cum sunt Crash si Babel, destinele unor personaje care se intalnesc intamplator pe strada, se intretaie in moduri dramatice, imprevizibile la o prima vedere.
Cu adevarat socant in film este limbajul viu, autentic in cazul tuturor personajelor. Si mai ciudat este faptul ca este socant. Pare fortat. Dar de ce sa para fortat? Doar reda foarte bine limbajul pe care il auzim zilnic la orice colt de strada, in orice club sau in orice pauza de tigara la serviciu. Injuraturi, ticuri verbale, limbaj de strada autentic, care totusi auzit in contextul unui film ne facem pe noi, cei din scaunele salii de cinematograf, sa realizam cat de violenti si penibili putem fi uneori, in contextul vietii de zi cu zi. Tocmai de aceea, cred eu, este atat de accentuat acest argou. Este augmentat asa incat sa ii fie subliniat ridicolul.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Stere Gulea despre conflictul dintre generatii
Weekend cu mama marcheaza revenirea regizorului Morometilor, Stere Gulea, dupa 11 ani de la ultimul sau film. Despre Weekend cu Mama, regizorul spune: "Imi doresc ca tinerii sa vina si sa vada cum ii percep eu prin ersonajele din Weekend cu mama. Mi-am dorit sa fac un film despre probleme oamenilor. Cred ca u se rezuma totul pe axarea mizeriei sociale, ci publicul asteapta de la noi si altceva. Nu vreau nici sa infrumusetez, nici sa caut drame, cred ca e suficienta drama in vietile noastre ca sa stau eu sa le cormonesc. Cred ca situatiile dramatice sunt cele care ar trebui sa ne preocupe. Sigur, pot fi situatii ramatice si in neajunsurile sociale, dar pe mine ma intereseaza mai mult problema relatiilor omenesti si rasturnarile lor de situatie."

Medeea Marinescu – personaj aflat in permanenta defensiva, mereu in culpa
Interpretarea cea mai emotionanta, din punctul meu de vedere, a fost cea a actritei Medeea Marinescu. Medeea reuseste sa insufleteasca si sa ne faca sa empatizam cu personajul care a comis oarecum greseala cea mai de neiertat din intregul scenariu. Personajul Luizei, a facut greseala de a-si abandona copilul, crezand ca oferindu-i bani, acestia vor suplini iubirea unei familii. Adevarata drama a Luizei pare a fi discrepanta dintre Luiza superficiala de cu 16 ani in urma si Luiza matura de acum, care realizeaza erorile comise si doreste sa le indrepte. Cuvantul "prea tarziu" insa ne va reveni insa in minte ca un laitmotiv de-a lungul intregului film vazand eforturile intarziate ale Luizei si calmul cu care aceasta isi pastreaza cumpatul. Este sfasietoare determinarea personajului, in conditiile in care ea insasi constientizeaza partiala inutilitate si aparenta ipocrizie a oricarui efort. Si totusi, continua…

Adela Popescu – adolescenta nonconformista si scoala strazii
Adela Popescu demonstreaza ca este mai mult decat actrita de telenovela cu care eram obisnuiti de la Acasa TV. Personajul pe care il joaca in Weekend cu Mama, Cristina, este o femeie aflata la granita dintre o copilarie sfarsita prea curand si o maturitate inceputa prea devreme. Modelata de cultura strazii si de anturajul dubios, Cristina este impertinenta, curajoasa, transanta, orientata exclusiv pe prezent. In momentul in care personajul realizeaza ca are o sansa sa indrepte lucrurile, incearca sa profite de aceasta, dar greselile din trecut par a se indrepta impotriva ei chiar atunci.

Unul dintre cele mai interesante personaje din film, desi secundar, este cel al actorului Razvan Vasilescu, Edwards. Edwards este esenta amar-ironica a intregului film si a vietii romanesti. Este omul de "afaceri" versat, imbracat elegant, lipsit de inima care afirma ca "Romania este tara tuturor posibilitatilor" cu o nonsalanta care la finalul filmului ne va parea cu totul si cu totul dramatica.
In roluri secundare in film, ii vom vedea facandu-si onorabil datoria pe actorii Ion Sapdaru, Gheorghe Dinica, Andi Vasluianu, si Tudor Aaron Istodor.

Ce lipseste din filmele romanesti? Entertainmentul, oare?
Este, desigur, o parere cat se poate de subiectiva. Am fost sincer impresionata de film si am ajuns a N-a oara la concluzia ca noi, romanii, chiar stim sa facem filme. Pacat de cele 2 mici neajunsuri pe care le avem si care imi revin mereu in minte atunci cand ma gandesc la cinematografia romaneasca: abordam doar subiecte dramatice (fara unda de optimism uneori necesara vietilor noastre si asa pe alocuri suficient de dramatice) si nu ne pricepem sa facem thrillere, nici… trailere.

Sa incep cu sfarsitul. Weekend cu mama este un film educativ. De ce oare trailerul ne explica asta? Eu una nu am simtit in trailer nicio invitatie de a vedea filmul. Mi-era clar ca subiectul este demn de stirile de la ora 5 si ca voi fi invatata cat de grave sunt abandonul parental si consumul de droguri. Dar oare nu ar trebui un film educativ vandut altfel? Oare nu ar trebui ca trailerul sa imi ofere niste beneficii pentru care sa imi doresc sa vad filmul? Multumesc mult de tot ca am fost chemata la vizionare. Altfel, nu as fi avut curiozitatea sa il vad. Si poate nu as fi inspirat nici pe nimeni altcineva sa mearga sa il vada.

Revenind la subiecte. Ma intreb deseori daca avem nevoie sa vedem la cinema si TV aceleasi subiecte pe care unii avem ghinionul sa le vedem si in viata de zi cu zi. Da, avem nevoie si de astfel de filme. Si ne inscriem cu succes in seria filme europene si subiecte demne de premiile Oscar. Dar mi-as dori uneori sa vad si putin entertainment, nu doar educativ in filmele romanesti. Poate o combinatie entertainment-educativ?

CoolRank: 7.5/10
– atmosfera & entertainment: 8.5/10
– regie: 7.5/10
– actori: 9/10
– scenariu: 7/10
– montaj: 7/10

articol publicat pe www.raluk.ro .