The International prezinta realitatea capitalismului: marile corporatii si banci controland lumea de la bani si pana la conflicte armate.
Afisul si trailerul, precum si prezenta lui Clive Owen in distributie ma facusera sa imi imaginez ca The International un film din seria Die Hard. Doar Clive Owen este celebru in special pentru roluri ca Shoot’em Up sau Inside Man. El impotriva tuturor era ceea ce intuiam pana cand a inceput filmul. Apoi dupa inceputul foarte reusit si plin de suspans, am intrat in atmosfera unui film cu picioarele pe pamant care speculeaza in jurul unei versiuni de realitate destul de probabile.
Un motiv in plus pentru a nu suporta bancherii
Dupa ce ca filmul apare in plina criza financiara, in momentul in care bancile se zgarcesc in acordarea de credite, filmul The International incearca sa ne ofere motive in plus de a uri bancherii. De parca mai aveam nevoie.
Eu una chiar nu suport bancile. Am adorat tocmai pe aceasta tema filmul How to rob a bank. Pentru ca are aceeasi perceptie ca si mine: bancile sunt adevaratii criminali, ele sunt in spatele furturilor si manipularilor de bani. Ca este sau nu adevarat, ceea ce conteaza este satisfactia pe care o simti cand sunt invinuiti aceeasi oameni.
In filmul de actiune The International Clive Owen este agent al Interpolului, hotarat sa aduca in fata justitiei una dintre cele mai puternice banci ale lumii. Ajutat de procuroarea Naomi Watts, Owen ajunge sa descopere zeci de activitati ilegale ale bancii. ntr-o vanatoare cu totul si cu totul globala, cei doi isi dau curand seama ca vietile lor sunt in pericol: banca nu se da in laturi nici de la crima, in planul ei de-a finanta terorismul si conflictele armate.
They control your money. They control your government. They control your life. And everybody pays.
Cuvantul care imi vine in minte prima oara cand ma gandesc acum la The International este realist. Putem inlocui cu veridic. Credibil. Foarte putin senzationalist. Este un film nu musai realist, dar care speculeaza in jurul unei versiuni a realitatii deosebit de reusit si ponderat.
Clive Owen nu este un super erou. Naomi Watts nu este nici ea femeia bionica. Si, in plus, este de apreciat ca intre cei doi nu se intampla inevitabil. Nu sfarsesc intr-o relatie clandestina de iubire pasionala. Cei 2 ne putem imagina ca intuim ca sunt atrasi unul de celalalt, putem banui ca s-ar indragosti, dar nu ni se da nimic pe tava. Ramane in imaginatia noastra suprasolicitata de filmele precedente vizionate.
Impuscaturi spectaculoase in Guggenheim
Desi ne-am astepta la un film cu impuscaturi si actiune, chiar efecte speciale pe ici pe colo, The International este mai mult genul de film cu dialoguri numeroase si pline de suspans. Clive Owen si Naomi Watts cel putin reusesc sa le interpreteze foarte ok. Filmul nu abunda, spre incantarea mea si originalitatea sa, in scene de bataie si in impuscaturi evitate supranatural de Clive Owen. Desi, eu una, asa m-as fi asteptat din trailere si tagline. La un soi de film Die Hard. Nu este cazul. Singura scena cu impuscaturi si aceasta destul de incitanta este cea din muzeul Guggenheim din New York. De ce este scena spectaculoasa? Pentru privelistile absolut grandioase si pentru arhitectura interioara care permite scheme foarte interesante.
Ce m-a mirat sincer si mi s-a parut oarecum justificat este felul in care scapa personajele lui Clive Owen si Naomi Watts pana la finalul filmului. Pentru o banda de raufacatori prevazatoare si razbunatoare, pare extrem de dubios cum de cei 2 nu sunt vizati pana la finalul filmului si, mai ales, este deosebit de incredibil si nemotivat cum de reusesc sa scape. Sa fie noroc chior? Scapare din vedere? Nici una dintre variante nu suna credibil. Dar totusi, incercam sa ne facem ca nu remarcam.
Dupa modelul The Departed, un final neasteptat… de abrupt
Finalul The Departed ma bantuie inca. Abrupt. Fasait. Usor penibil. Si neveridic. Mai ales, nu finalul glorios la care te-ai fi asteptat dupa un film reusit si plin de suspans. Ei asta am simtit cumva si in cazul The International. Finalul este abrupt, nu e ceva la care ne-am fi asteptat. Totusi, in acest ca, este un final amor, deci motivat. Un final care vrea sa ne faca sa constatam zadarnicia unei lupte impotriva unui astfel de adversar de neoprit si cu o asemenea putere.
Despre actori si regie ce se poate spune?
Clive Owen si Naomi Watts joaca amandoi roluri atipice pentru ei, iesind din tiparul pe care ni l-am construit cu privire la ei si reusind sa faca din The International un film veridic. Stim cu totii despre Clive Owen ca stie foarte bine sa interpreteze rolul de super-erou. Cu toate astea, aici este mai degraba un politist care doreste cu ardoare sa descopere adevarul, dar se rezuma la a fi un om obisnuit, in cautarea adevarului. Fara calitati deosebite, doar cu o dorinta arzatoare de adevar. Naomi Watts este mereu blonda atragatoare si foarte feminina. In rolul din The International este insa mai degraba procuroarea inteligenta, responsabila, ponderata si cu viata de familie, urmandu-l pe Owen in cautarea adevarului.
Regia lui Tom Tykwer este foarte exacta, incercand sa surprinda cat mai in profunzime trairile personajelor destul de bine prezentate.
Ce spun criticii despre The International?
Roger Ebert spune in recenzia din Chicago Sun Times ca i-a placut The International pentru credibilitatea actiunii si pentru eroul semi-credibil pe care reuseste sa il intruchipeze Clive Owen.
Matt Pais in cronica The International pentru Chicago Tribune este mai acid, spunand ca personajul negativ este generic si nu prea motivat. Claudia Puig in USA Today afirma ca au impresionat-o cel mai mult la The International locatiile si arhitecturile deosebite filmate grandios.
Eu una va invit sa vizionati The International intr-o seara in care sunteti relaxati, pentru a putea fi atenti la detaliile actiunii si pentru a putea savura locatiile cu design deosebit prezentate.
CoolRank: 7.5/10
– atmosfera & entertainment: 8/10
– regie: 7/10
– actori: 8/10
– scenariu: 8/10
– montaj: 7/10
Nota IMDb: 6.9/10