Un film cu Brendan Fraser e sigur cu creaturi trasnite sau o poveste de fantastica si sigur e un film de buna dispozitie pentru copiii mai mici sau mai mari. Asta cand este reusit, desigur. Inkheart este un film decent, destinat iubitorilor de carti, care nu ne transporta intr-o lume fantastica asa cum ne-am astepta, ci aduce fantasticul in lumea reala.
Filmul merita vazut mai ales daca ti-ai dorit vreodata ca personajele din cartile pe care le citesti sa prinda viata. Si majoritatea ne-am dorit asta. Avem acum ocazia sa vedem. Inkheart, coproductie dupa romanul cu acelasi nume, prezinta o astfel de poveste. Personajul principal, intepretat de Brendan Fraser are un dar deosebit, aducand in lumea reala personajele dintr-o carte prin simpla citire cu voce tare. Dar sincer avand in vedere succesul cartii m-as fi asteptat la mai mult.
Puterea cuvantului scris
Bazat pe romanul pentru adolescenti al scriitoarei de origine germana Cornelia Funke, Inkheart este unul din bestseller-urile celebre pentru acest gen. Personajul interpretat de Fraser, Mo "Silvertongue", are puterea de a teleporta fiinte fantastice din carti in lumea reala. La inceput eroul nu este constient de harul sau, asa ca intr-o seara ploioasa citind fiicei si sotiei lui din romanul fantastic Inkheart, are parte de o mare surpriza.
Din carte se remarca personaje fantastice precum Dustfinger – Paul Bettany, un fel de aruncator de flacari, periculosul Capricorn – Andy Serkis cu armata sa, iar in locul lor este trimisa frumoasa sa sotie, Resa.
In urmatorii ani eroul va colinda prin toata lumea impreuna cu fiica sa, in cautarea unui exemplar din Inkheart pentru a o readuce inapoi. In ajutor ii va sari si artagoasa lui matusa, Helen Mirren, care-si petrecuse toata viata in calatorii imaginare cu ajutorul lecturii.
In paralel va fi urmarit de Paul Bettany care vrea sa fie trimis inapoi in carte, unde il asteapta iubita. In lumea reala va descoperi ca are sentimente si ca poate actiona si altfel decat fusese gandit in carte.
Singurele avantajate de situatie se dovedesc a fi personajele negative, care apreciaza mai mult beneficiile din lumea reala decat pe cele din lumea fantastica. Iar cand le lipseste ceva, se folosesc de cate un silvertongue pe care-l exploateaza. In traducere, avand bani si putere, se folosesc de cei cu carte si nu mai cred in basme. In acelasi timp, pentru a-si asigura ramanerea in lumea reala, Capricornul distruge toate exemplarele existente de Inkheart, facandu-i misiunea lui Brendan Fraser imposibila.
Lungul drum al basmului in realitate
Inkheart este un film de familie, un film pentru copii destul de reusit pana la urma, dar este si unul din exemplele nefericite de bestseller-uri transformate intr-un film fara viitor.
Partile bune ale filmului sunt peisajele excelente, coloana sonora, costumele si machiajul personajelor. Mai ales a celor fantastice care sunt realizate cu multa imaginatie. Cine si-ar face in ziua de azi tatuaje cu litere si cuvinte din povesti? Scenele se succeda intr-un dinamism bine dozat, decorurile sunt alese cu profesionalism.
Distributia este excelenta iar multe personaje sunt foarte reusite. Ideea cu un silvertongue balbait, care incurca teleportarea personajelor, iesind aiurea din povesti este exploatata cu succes. La fel scenele din biblioteca si soaptele din carti creaza o atmosfera sugestiva si plina se suspans, care are toate sansele sa ii atinga pe pasionatii de lectura.
Vazand filmul te simti tentat sa o iei pe urmele lui Mo si sa te apuci de citit. Acesta este si efectul benefic al filmului: multi dintre mici spectatorii se vor repezi odata ajunsi acasa la biblioteca, chiar daca numai pentru a-si verifica existenta limbii de argint.
Partea nereusita este haosul din scenariu si unele efecte speciale slabute, care fac filmul sa para ieftin si putin pe langa ideea generoasa a cartii. Iar finalul de gladiator al lui Dustfinger, mangaind iarba in drum spre casa este cireasa de pe tort.
Despre actori si regie ce se poate spune?
In Inkheart, Brendan Fraser lasa la o parte atitudinea de erou dur care rapune mumii (Mummy), descopera taramuri mitice in centrul pamantului (Journey to the center of the earth) sau se loveste de copaci prin jungla (George of the Jungle) si imbraca un costum mai elegant, cu substanta si bun gust.
Foarte placut este rolul fiicei lui Mo, mostenitoare a talentului de cititor al tatalui, Eliza Hope Bennett nu este la prima aparitie pe ecrane si probabil vom mai auzi de ea.
Ca in orice film de genul asta, exista si cativa actori in rolurile secundare care dau sare si piper filmului. Aici din pacate nici ei nu au avut fost la inaltimea talentului lor. In aceasta ipostaza ii avem pe Andy Serkis, un villain desavarsit care nu are foarte multe minute la dispozitie in fata camerei, dar impresioneaza si chiar urla odata in gen Gollum. Helen Mirren (Oscar 2008) foarte pitoreasca si hotarata sa se distreze. Paul Bettany, frumos cu toate cicatricile, intr-un rol interesant caruia ii da o dimensiune de romantism. Mai apar Jennifer Connelly (Oscar 2002) in rolul misterioasei iubite a lui Dustfinger (in viata reala actrita chiar este sotia lui Bettany) si in rolul sotiei disparute, frumoasa Sienna Guillory. Tuturor le face insa concurenta dihorul Gwin.
Regia filmului este facuta de englezul Iain Softely, este remarcabil de adecvata scenariului, respectandu-l si in partile bune si in cele rele. Astfel, desi filmul este putin amortit, regizorul a urmarit povestea cu simt narativ coerent, creand ambiante de basm reusite si a respectat chiar si finalul putin rasuflat, gen pupat toti piata Independentei.
Filmul este lipsit de surprize, ceea ce indeamna ca scenariul nu este altfel decat previzibil si poate ii lipseste coerenta. In cele din urma, atunci cand personajele principale gasesc o modalitate de a lupta impotriva raului, solutia gasita pare atat de evidenta incat nu-mi pot imagina pe cineva care sa nu-si fi dat seama din timp.
Ce spun criticii despre Inkheart?
Dupa succesul unor filme precum Harry Potter sau Stapanul inelelor, studiourile au inceput sa rasfoiasca toate cartile fantastice pentru copii, in speranta ca vor gasi ceva care sa depaseasca/egaleze succesul acestora. Piata cinematografica a fost inundata de incercari. Cronicile din Narnia, Eragon, Golden Compass si chiar Stardust nu au avut ecoul scontat si se pare ca nici Inkheart nu face exceptia dorita.
Roger Ebert, Chicago Sun-Times – Comentariul acestuia asupra filmului este destul de ironic, incadrandu-se printre cei care nu au citit cartea si nici nu-si doresc vreo urmare a acesteia. Din primele scene criticul a crezut ca este de un film despre carti, iar in rest filmul i s-a parut prea zgomotos si prea explicit pe lupta dintre bine si rau. Foarte reusita i s-a parut casa matusii, de-a dreptul un hotel turistic, si turbanele cu care apare Helen Mirren, probabil hotarata sa-si mai menajeze parul.
Claudia Puig, USA TODAY – Inkheart este un film dupa o carte cu o lume magica, care se blocheaza de prea multe efecte speciale. Altfel este de apreciat faptul ca Inkheart este facut cu multa dragoste pentru carti, pentru iubitorii de carti.
In concluzie Inkheart este un film care te destinde si te rupe un pic de cotidian, destinat iubitorilor de carti si filme precum Harry Potter si Stapanul inelelor.
Dupa film am ramas, insa cu o obsesie. Daca exista vreun silvertongue si in lumea noastra si se apuca de citit din presa de scandal… va dati seama ce iese?
CoolRank: 7/10
– atmosfera& entertainment: 8/10
– regie: 7/10
– actori: 7/10
– scenariu: 6.5/10
– montaj: 7.5/10
Nota IMDb: 6.3/10
articol publicat pe www.raluk.ro .