Vizite-surpriză
Cum ar fi dacă Fericirea, atunci când vine, este așa, ca un fel de mătușă încărcată cu sarsanale pline de fructe proaspete, zacuscă și dulcețuri? Și tocmai atunci când vine, tu dormi atât de adânc, că nu auzi cum bate la ușa? Poate dacă nu ar fi ușa închisă ți-ar face chiar o surpriză și te-ar aștepta cu micul dejun atunci când ai catadicsi să te trezești. Și dacă ea, Fericirea, ar dori să-ți așeze prin frigider toate dulcețurile și fructele alea bune, însă n-ar putea pentru că frigiderul e plin de ciorbe vechi reîncălzite de zeci de ori până când au prins iz de mucegai? Te-ai gandit oare la ce ai fi dispus să renunți pentru Fericire? Sau cam cât de des ai fi dispus să faci curat în frigider, în dulap, suflet, geantă sau în fine, orice loc ascuns în care s-ar ascunde vechituri? Cum ar fi dacă Fericirea asta, resemnată în fața ușii închise sau a frigiderului plin, ar pleca mai departe? Oare ai sesiza măcar că ai ratat-o? Ai avea tupeu să te uiți în oglindă și să zici: ce tâmpit sunt? Și eu am încercat cândva să fiu Fericirea lui și nu mi-a deschis, așa cum altcândva un alt el a încercat să fie Fericirea mea și nu m-am sinchisit să fac curațenie. Mie mi-a părut rău că am ramas atunci fără zacuscă, însă zău, nu îmi era poftă. Așa cum regret teribil că nu am avut cui da borcanul ăsta cu dulceață la adresa căutată, ceva mai târziu. Însă în timp am învațat șiretlicuri teribile! De exemplu, pândesc Fericirea la orice cotitură și cum o văd, o iau prin surprindere și o capturez. Azi am prins-o prin Giurgiu, într-un blocaj dement de vreo 2 ore în trafic, încercând să ajung la un santier și apoi înapoi în București la 3 întâlniri. Apropo, e ora 3 noaptea. Dar împart scaunul cu Fericirea mea de azi, un galben ireal al lanurilor de rapiță, pe care, din blocajul ăla de doua ore, le-am admirat într-o beție de bucurie. Am urmărit norii, am măsurat petele de soare peste lanurile galbene, astfel de minunate trivialități de moment. Și am înțeles, iar, că pentru Fericire, eu renunț la tine, sac frumos de griji ce ești, frici și inutile previziuni pentru orice ar putea exista dincolo de prezent. Mișto rău de tot rapița asta, am un chef teribil de vacanță!
Irina Neacșu