Cunoscut în antichitate ca fiind “apa vieţii”, whisk(e)y-ul a fost băutura cea mai populară în rândul celţilor şi galezilor care erau mereu în căutarea elixirului tinereţii. După ce au început să stăpânească arta distilării, şi-au dat seama că nu au obţinut nici pe departe elixirul mult dorit dar în schimb s-au mulţumit cu o băutură revigorantă ce au numit-o “uisce beatha” (apa vieţii).
Odată cu trecerea timpului şi o tot mai mare anglicizare a limbii galeze, numele a fost scurtat şi a rămas la whisky, termenul care ne este foarte familiar în ziua de azi.
În esenţă, este o băutură distilată din cereale (orz, secară, porumb) care este mai apoi maturată pentru o perioadă de minim 2 ani în butoaie de stejar.
Universul whisk(e)y-ului este foarte mare, dar astăzi o să ne concentrăm doar pe lucruri generale ca pe viitor să revin cu alte informaţii preţioase.
Se produce în ţări precum Scoţia, Irlanda, S.U.A, Canada şi Japonia, cea din urmă fiind foarte apreciată pentru calitatea superioară a whisky-urilor. Dacă celălalte ţări produc acest distilat de sute de ani, cei din Japonia produc doar de 100 de ani şi au început să fie din ce în ce mai căutate.
În Scoţia, whisky-ul tinde să fie puţin mai afumat, datorită plantaţiilor de turbă care sunt folosite la afumarea cerealelor după procesul de încolţire. Tot aici se găsesc cele mai numeroase selecţii de “single malt” şi “blended” din lume. “Single malt”-urile sunt acele whisky-uri care sunt produse într-o singură distilerie doar din apă şi orz, fiind interzisă adăugarea de alte cereale. Sunt foarte diferite de cele “blended” care au în componenţă mai multe tipuri de whisky-uri luate de la distilerii diferite, care pot avea mai multe tipuri de cereale în compoziţie.
De-a lungul timpului, ritualurile de servire ale whisk(e)y-urile s-au rafinat, ajungând astăzi doar la câteva modalităţi simple de servire, cele mai importante fiind:
“on the rocks” – se referă la servirea whisky(e)y-ului cu gheaţă. Denumirea vine de acum câteva sute de ani când barurile nu erau echipate cu sisteme de refrigerare sau maşini de făcut gheaţă. În felul acesta, cei care doreau ca whisk(e)y-ul lor să fie la o temperatură mai scăzută, primeau nişte pietre culese de angajaţii barului respectiv din râurile din împrejuriri. Acestea erau la temperatura perfectă şi erau puse direct în pahar, alături de whisk(e)y.
“neat” – mai este cunoscut şi ca “pure” adică un whisk(e)y servit fără nici o influenţă exterioară (fără apă lângă, fără gheaţă, la temperatura camerei).
“cu apă lângă” – se practică de regulă la whisk(e)y-urile mai aromate care au nevoie de un mic imbold pentru a-şi desface paleta de arome. Se adaugă doar câteva picături de apă de calitate superioară peste distilat, pentru “a-l deschide”. Unele baruri pot să vă ofere şi un “whisky dropper” pentru a face acest lucru, un obiect elegant din sticlă care facilitează o turnare precisă a apei peste whisky. Nu recomand însă să folosiţi apa de la chiuvetă. Conţine clorină şi ar putea să dăuneze gustul whisk(e)y-ului.
“în mixuri” – se ştie că cele mai vechi cocktail-uri din istoria barului sunt strâns legate de acest distilat, cocktail-uri precum “Old Fashioned”, “Manhattan”, “Mint Julep”, “Whiskey Sour”, etc. Toate sunt exemple minunate ale versatilităţii acestui distilat şi fiecare în parte pune în valoare whiskey-ul. Nu rămâne decât să abordaţi barmanul dumneavoastră preferat şi să îl rugaţi să vă prepare oricare din aceste reţete. Dacă sunteţi un împătimit al acestei băuturi, cu siguranţă nu veţi regreta!
Paharele contează foarte mult atunci când vine vorba de savurarea unui whisk(e)y. Cele care vin din categoria “single malt” dar şi cele vechi sunt percepute mai bine atunci când sunt servite dintr-un pahar de tip “Glencairn”. Acesta este paharul oficial folosit la degustările oficiale internaţionale. Practic are forma uşor curbată spre bază iar spre vârf este mai îngust tocmai pentru a concentra buchetul de arome prezent în distilat.
Whiskey-urile americane, canadiene care sunt puţin mai lejere şi mai deschise, se servesc în pahare de tip “old fashioned” cu baza largă tocmai pentru a beneficia de o aerare maximală a distilatului.
Atât deocamdată, o să revin cu mai multe detalii despre acest minunat distilat în ediţiile următoare!
Spor la degustat,
Mihai