Am înţeles! La Hollywood se fac filme, în mare parte, pentru box-office şi se aruncă bani foarte mulţi pentru a-ţi fura privirea şi atât, în vreme ce în toata lumea, cinematografia independentă este în moarte clinică. Mai pot înţelege şi că, poate, publicul cere aşa ceva, deşi nu cred ca Jon Favreau – regizorul acestui film – a primit scrisori cu: “Dragă Jon, nu ai vrea ca tu să strici ceva sacru!?”. Ce nu pot înţelege este: de ce trebuie să-şi bată joc de copiii din noi şi de frumuseţea de la începutul vieţilor noastre? În curând ne putem aştepta la “Pisicile Aristocrate” în varianta modernă, în care să joace micuţele feline ale unor vedete precum James Franco, Taylor Swift sau Ed Sheeran. Atunci să ştiţi că sfârşitul va fi imediat după colţ.
Tehnic vorbind , filmul este executat impecabil, pentru că suntem în 2016, deşi parcă e puţin prea întunecat. Totuşi, nu are puterea de a face fericiţi nişte copilaşi, ca mine şi fiu-meu sau ca mulţi alţii asemănători nouă. Stilul abordat, de reality animation, prinde mai bine la filmele despre războaie intergalactice decât la o poveste bine înrădăcinată în memoria colectivă a iubitorilor de animaţii. „The Jungle Book 2016” se apropie mai mult de cartea lui Rudyard Kipling, care este, iniţial, puţin mai rece şi misterioasă ca aspect şi conţinut , dar asta arată versatilitatea scriitoricească a autorului britanic născut în India.
Bătălia mea cu filmul se dă atunci când imi întră în urechi “The Bare Necessities” sau “Trust In Me” în interpretarea lui Bill Murray, respectiv Scarlett Johansson, obişnuită fiind cu vocile legendare ale lui Phil Harris sau Sterling Holloway. Când credeam ca nu mă mai poate surpinde nimic, îl aud pe Christopher Walken, un imens actor, de altfel, cântand “I Wan’na Be Like You” şi am sperat ca cineva să-l învie pe Louis Prima(King Louie în animaţia din ’67), mai mult decât pe(spoiler alert) John Snow din Game of Thrones. Vă las pe voi să vă faceţi o părere, poate una mai caldă şi mai calmă ca a mea, care abundă de conservatorism.
Pentru aceia dintre voi care nu aţi apucat să-l vedeți, intrați pe site-ul Cinema One din Coresi, pentru a vă rezerva biletele.
Rogu-vă a mă citi și în ediția următoare. Nu uitați că viața-i una, filmele sunt mai multe.