De Citit : Recomandări

Omul din spatele costumelor -soprana Cristina Radu

| 14 mai

3 cuvinte care te definesc ca om:
Imaginație, curiozitate, libertate, credință, bucurie.

Care este spectacolul de suflet?
În general spectacolul pentru care lucrez acum devine punctul maxim de interes și am bucuria să descopăr mereu alte posibile variante interpreative sau mici detalii, subtexte, pe care poate nu le sesizasem anterior în muzică sau în evoluția dramaturgică a rolului, sau în conexiunile sale cu celelalte personaje… Dar dacă ar fi să las toate deoparte și să mă gândesc la o operă pe care la orice oră din zi sau din noapte mi-ar face plăcere să o cânt sau să o ascult, aceea este „La Boheme” de Giacomo Puccini.

Cu ce personaj te-ai identificat cel mai mut?
Leonora din „Il Trovatore” de Giuseppe Verdi. Îmi place tinerețea, entuziasmul și devotamentul, poate și nebunia, inocența acestui personaj care luptă până la ultima consecință pentru iubirea în care crede, dincolo de orice rațiune.

Hobby-uri?
Lectura, călătoriile, plimbările în natură, grădinăritul și sportul.

Starea civilă? Copii? Animale de companie?
Nu am copii deocamdată. Am un cățel splendid maidanez, pe care îl iubesc foarte mult și pe care l-am luat de pe stradă în urmă cu câțiva ani.

Activitatea preferată de zi cu zi ?
Muzica… pregătirea concertelor și spectacolelor, studiul repertoriilor noi, audiții muzicale, orele cu studenții.

Porecla?
Miss Beethoven J… Când locuiam în
București, în timpul liceului și facultății, am beneficiat de această poreclă pe care mi-au dat-o vecinii de cartier… O știu pentru că mi se mai striga peste umăr, când traversam strada, de către vreun adolescent dintr-un grup vesel. Totul s-a întâmplat inițial pentru că studiam la vioară, apoi pentru că se aflase că silueta care trece pe stradă, total absor-bită de muzica pe care o asculta în căști, este aceeași care produce constant acele tirade de vocalize… cu care, recunosc îmi exasperam zilnic vecinii de bloc. E drept, studiam în ore convenite de comun acord cu ei, pentru a-i deranja cât mai puțin, dar asta nu făcea să pară mai puțin inedite, în peisajul de betoane gri de lângă
cimitirul armenesc, acele cascade sonore… Oricum ar fi, m-a amuzat și mi-a plăcut întotdeauna această poreclă.

Ce altă meserie ți s-ar potrivi?
Fotograf, explorator, reporter National Geographic, astronaut…

Ticuri?
Cred că sunt dependentă de tehnologie… Îmi place imens să descopar tot ce se inventează, îmi place să comunic și să am permanenta legatură cu familia mea… Telefonul meu este uneori supersolicitat.

Mâncarea preferată?
Toate varietățile posibile de salate. Îmi plac cel mai mult alimentele cât mai naturale, legumele, fructele, o mare
varietate de semințe și nuci și mai ales multitudinea fantezistă de combinații ce se pot realiza cu aceste minunății. Nu mai departe de azi dimineață, micul meu dejun a fost încununat cu un shake splendid colorat din banane, căpșuni și migdale.

Cel mai emoționant moment din viața ta?
Artiștii sunt poate cei mai predispuși pământeni către emoții extreme… ei și cu cei care practică sporturi extreme ajung să își testeze limitele emoționale, desigur cu mijloace diferite, în nenumărate rânduri… Numai cel care are o meserie cu impact direct public, deci cu o expunere permanentă foarte mare, înțelege stresul cotidian al unui artist. Firește nu este doar așa-zisul „trac de scenă”, există și bucurii și împliniri foare mari, dar intensitatea cu care sunt resimțite toate acestea cunosc o gradație a pendulului destul de mare și într-o direcție și în cealaltă. Este greu de explicat, pentru că nu poți diseca rațional un sentiment, dar îmi este imposibil acum să stabilesc care a fost cel mai emoționant moment din viața de până acum… ar trebui să consult istoria oșcilațiilor dramatice ale pendulului meu sufletesc și… este destul de bogată, vă rog să mă credeți.

Ce loc din lume ți-ai dori să vizitezi și nu ai reușit încă?
Ah, sunt multe locuri în care aș vrea să ajung sau în care aș vrea să revin. Îmi place imens să descopar locuri noi și cred că o călătorie este una dintre cele mai profunde experiențe de cunoaștere, cum spunea și Eliade. Dar, ca să răspund, primele locuri care îmi vin acum în minte: Meteora, Insula Capri și Barcelona.