De Citit : Editoriale

LA DRUM DE SEARĂ CU BUCURIE LA FETE

| 21 ianuarie

LA DRUM DE SEARĂ CU BUCURIE LA FETE

Tastez din ce în ce mai greu. Degetele nu mă mai ascultă, dar nici cuvintele nu se mai înțeleg între ele. Am impresia că se împing între ele și nu vor să mai lege nicio frază cu sens. Într-un final înțeleg… am mâinile amorțite de frig . Gradele au plecat demult din biroul meu. Iar a oprit vecinul de jos centrala mai repede…. Dacă așteptam un semn care să mă facă să plec acasă… l-am primit, și-ți mulțumesc. Apreciez! Cel mai greu îmi e s-o închid pe oacheșa asta mică și colorată care mă ghidează în fiecare zi, pe numele ei de secretară, Agenda. Mă doare sufletul să știu că nu i-am bifat toate rândurile, dar și mâine este o zi. Gata! Mă ridic de pe scaun. Cobor scările cu grijă,.. Au cam înghețat. Ueis! S-a pus ceva zăpadă afară. De câte ore nu m-am mai uitat pe geam? Off! Mă urc în mașină, pornesc motorul. Automat pornește și Cd-ul cu una din piesele mele de suflet. We were young… Mi se dezgheață sufletul instat, urmează mâinile J. Îmi dau seama că deși am muncit toată ziua n-am chef să merg acasă. Îmi sun fetele și le invit la cafea. Știu , e cam frig afară, e trecut de ora 7 și mai e și luni, dar viața n-ar trebui trăită numai după calendar. Ce crezi? Au zis DA! E semn bun. Clar vom avea un an cu multe zâmbete! Mergem la cafea. Știu, e un pic cam târziu, am fi putut comanda la fel de bine și ceai, dar nu ar mai fi avut același gust povestea. Cred că asociem cafeaua cu diminețile liniștite, cu lumina pozitivă a începutului. E vorba de percepția fiecăruia. Am râs. Am povestit. Ne-am făcut planuri pentru vacanța de vară și am încheiat cu terapia preferată shopping-ul. Am cutreierat magazinele. Am comentat toate hainele. Am probat. Ne-am făcut parade modei una alteia. Ne-am distrat. Am ignorant privirile triste alte trecătorilor și pe cele uimite ale vânzătoarelor. Și DA! Ne-am relaxat. Ne-am bucurat una de alta. Am băgat telefoanele, grijile și problemele în genți. Putem spune că pentru câteva ore am fost doar noi fetele, nu șefa, nu soția, nu iubita, nu gospodina, doar noi, fetele cochetele care știu să valorifice timpul și să se bucure de nimicuri. Am ajuns acasă plină de zâmbete și de pozitiv. De-abia așteptam să mă apuc de scris. Mi-a trecut prin cap, chiar să-mi caut jurnalul din liceu și să scriu despre seara asta. Unele lucruri sunt prea importante să le uiți! Din dorința de a ne permite activități și lucruri frumoase, ne întrecem limita cu munca și uităm să ne trăim dorințele! Well! Așa fac oamenii mari. Tot uit că vârsta mea numai începe cu 2. Mă bag la somn. Ziua de mâine aduce alte povești și vreau să îmi deschid ochii și pentru ele. Să ne amintim mai des că avem nevoie să ne și trăim viața, dragele mele, nu numai să o desenăm în proiecte!