Invizibil, de duminică
Am adormit pe canapeaua din living. Hm! Nimic ciudat. Se întâmplă des în utimele luni… S-a transformat în obicei. A devenit… normal! Simt câteodată că nici propriile picioare numai doresc să le însoțesc până în dormitor. Ne tolănim unde apucăm. Sub păturica blănoasă de la televizor. E albă și acolo i-a fost găsit loc, se asortează cu peisajul. Normal că în cinci minute am luat somn. Cu toate acestea, somnul a fost atât de dulce și de liniștit. Până la acel zgomot… care m-a trezit… De la televizor! Desigur! Cum era de așteptat, am adormit cu el deschis… De data asta nici iubitul meu nu a mai dat randament și a plecat cu ochii-nchiși spre dormitor. Cu câinii încă mai lucrăm… să învețe povestea cu adu telecomanda. Dar ce fundal sonor mă întâmpină în dimineata asta! Ce melodie mișto! Relaxantă. Ca un salut pozitiv. E din Stăpâna mirodeniilor! Tiloo! Nimic nu e întâmplător… Știu! Știu! La teorie sunt de 10… fericirea vine din lucruri simple! Azi e duminică. Îmi permit să fac doar ce vrea sufletul meu. Ce dor mi -e de vacanță. Îmi fac cafeaua în cana din proțelan roz. Am cumpărat-o acum câteva săptămâni din târgul de vechituri. E vintage și cu siguranță ascunde o grămadă de povești. Îmi scot câinii la plimbare! Trag niște pantaloni lejeri. Îmi prind părul într-o coadă ciufulită, n-am chef să mă pieptăn si ies din casă. Cui îi pasă cum arăți duminică dimineața? Trag aer în piept. Închid ochii! Ueiss! Mă dezechilibrez. Era să cad. Mă trag câinii. Ei au alte planuri cu natura. Uitasem cât de plăcut e gustul cafelei în combinație cu aerul curat. Cândd vezi atâtea flori colorate în jurul tău, zahărul din cafea numai are niciun rost…
Asta o zic pentru tine. Eu am renunțat de mulți ani să mai beau cafeaua cu zahăr. Poți încerca! E mai cafea. Starea de bine m-a cucerit până la celule. M-am transformat într-un observator invizibil.
Câinii mi-a preluat starea. Miros relaxat fiecare milimetru de iarbă sau ciment, care le iese în cale. Așa e printre blocuri. Noroc cu ei, vizionez și eu cu încetinitorul . Am descoperit cât de multe magazine utile s-au deschis prin Scriitorilor. Cât de mari s-au făcut copii din vecini. Unii au chiar ei copii… Am descoperit cât de multă lume merge la biserică. Că tradițiile nu s-au pierdut. Fain așa! Am văzut o mamă și o fiică ținunându-se de mână în haine frumoase, de duminică. Normal că am bocit un pic. Mi s-a făcut dor de mama. Apoi am râs… Aveau batic și fustă peste genunghi. Nu mă potriveam în tabloul lor. Eram invidioasă doar pentru zâmbetele și povestile lor despre nimicuri,. Păreau fericite. Off! Ce bine e, ce bine!! Ce minunat! Ca în melodia din Maria, Mirabela! Când nu-ti pasă de haine sau de cum îți stă părul. Când nu te disturbă soneria telefonului care se poartă ca o soacră turbată. Când reușești să te desprinzi de clișeele societății… Atunci… ai șansa de a cunoaște… starea de bine! Cu siguranță… n-am trăit degeaba ziua de azi… Mi-am reamintit ce înseamnă să fii bine, din nimic. Cu zâmbete!