Se făcea că eram într-un orășel pe care nu l-aș fi ales decât cu un argument foarte puternic, cum ar fi job-ul. Și locația era Slatina, ca să te scutesc de eforturi de imaginație. Povestea are mai multe întâmplări colorate, ca să fiu drăguță în cuvinte, dar mă voi concentra doar pe cea cu dințișorul fermecat. Mai ții minte cum făceam în copilărie când ne cădea un dinte? Îl arucam peste o casă și apoi trimiteam călare pe gânduri o dorință către Zâna Măseluță? Ei bine, dar cum la maturitate, lucrurile se desfășoară fix invers față de cum le vizualizam în copilărie… am început cu dorința și apoi s-a ajuns la dinte. Eram într-un loc prea puțin pe gustul nostru, în scenariu mă țineam de mână cu o prietenă dragă, pe numele ei de scenă Anemoana, motiv pentru care am început să folosesc pluralul. Și cum bine zice o vorbă din popor, ai grijă ce-ți dorești că ți se poate întâmpla… discutând că ar trebui să mi se facă rău sau să găsim un motiv destul de credibil pentru a părăsi peisajul… ajungem la partea cu regia în care toată lumea ciocnește un pahar cu vin și apoi mușcă din prazul oltenesc, precum le e datina, oltenilor, că se și întâmplă întâmplarea. Mi se rupse dințișorul… taman din față… în magnificul praz, ca să nu le mai pot zâmbi nici măcar la plecare gazdelor. Îngrozitor! Râs cu plâns, ce mai. Regie perfectă pentru un film de Halloween. Și unde e groaza? În sufletul meu, normal! Mai aveam de stat 2 zille acolo și cum ar fi fost să fiu nevoită să le trăiesc fără zâmbete. Nu-mi permite nici jobul și nici religia.
Plecăm spre hotel cu dințișorul zdrunciat proptit cu acuratețe și efort de… limbuță. În toată panica, îmi amintesc că un prieten din Brașov, implicat și el în proiect, mi-a prezentat cu o zi înainte un băiat simpatic care printre altele, ce crezi… era și stomatolog. Brusc, mi se reașezaseră astrele și deși era o oră cam sexy, îmi luai inima în dinții rămași întregi și îi scrisei prietenului că are o urgență de vise rele! Ha! Ce crezi? Au venit, au râs, au făcut mișto de blonda știrbă și au plecat înapoi în pub, unde era adevărata distracție. M-au invitat și pe mine, dar mi-a alunecat instant refuzul printre dinți. Cum ar fi fost? Mă și vedeam, în pielea personajului blond, cochețel, cu un zâmbet tâmpițel, îngrozitor de neatrăgător, cu un dinte lipsă. Brrr! Mi se face pielea de găină numai când mă gândesc. Parcă istorisirea asta nici nu este despre mine. De fapt, da, așa este, o verișoară de-a mea… Bla bla! Din păcate, nu. Este chiar pățania mea. Mai oftez de câteva ori și se face dimineață. Ploua isteric de dansa și Oltul, dar domnul doctor, gentleman cu diplomă m-a escortat de la hotel cu mașina, m-a dus la cabinet și a făcut magia. Mi-a lipit dintele. Yeyy! În sfârșit am tras aer în piept. Și binele făcut nu se termină aici. Și-a luat în serios rolul de Zâna Măseluță și ca să nu plec cu un gust amar din Slatina, ne-a dus să luăm prânzul într-un loc foarte mișto. Blue window, undeva într-un cartier rezidențial din Slatina. O sumă de povești, obiecte decorative, suveniruri și vinuri aduse de prin toate colțurile lumii, delicii culinare preparate cu pasiune pentru gust și respect pentru ingrediente și oameni mișto, de luat acasă. Asta… așa pe scurt, ca să te conving să mergi și tu acolo, dacă ajungi prin Oltenia. La mine a făcut parte din terapie și mi-a dat un gust hiper mega flubulos de la început până la sfârșit. Sunt convinsă, că va funcționa și la tine. Am ajuns, am privit, am zâmbit, am ales. Am ales să mă așez fix lângă fereastra albastră, singura cu această culoare din locație, fereastră prin care lumea prinsese din nou culoare pentru retina mea, deși afară ploua. Eu aveam din nou dinte și eram again flubuloasă și Alina. Toate preparatele recomandate de Giuliano, personajul principal care desenase și gestiona locația, mi-au răsfățat papilele, dar sufletul a dorit să arhiveze doar una… prăjitura cu lapte de păsare. Curcubeu pe cerul gurii… așa ca după furtună… privit cu strălucire în ochi de lângă fereastra albastră. Concluzia? Nu a fost chiar așa rău să mi se rupă dintele. M-am lipit de oameni noi cu fain și am avut parte de experiențe culinare și povești de viață cu tâlc. Vorba prietenei mele. Parcă am filmat o scenă din Eat. Pray.Love. Cu zâmbete!