În recenzia precedentă am scris despre cum cinematografia pe care țara noastră o are, nu reușește să prindă nominalizări la marile premii, exceptând Cannes și Berlin. Lucrurile încep să fie tot mai clare pentru mine, deși multă vreme nu am vrut să recunosc cum stă treaba de fapt.
M-am dus la filmul ăsta cu speranța pe care o am inainte de orice film făcut de români, cu speranța pe care am avut-o și înainte de “Eu când vreau sa fluier, fluier”, “Poziția copilului”, “4, 3, 2”, etc. Râvnesc la o eliberare a cineaștilor care vorbesc aceeași limbă ca noi, din temnița fricii de a face un film în care să nu se repete aceleași schițe de scenariu, timp și spațiu. Din păcate, iar nu a fost așa.
Avem o atmosferă comună din România, bărbatul plecat în Italia și fata infidelă rămasă în țară pentru a griji de casă și copil, pe scurt Adiță, Monica și Luca, un trio sortit eșecului, scenaristic vorbind. Nimic din ce vedem in “Dincolo de calea ferată”, nu pare să se sprijine pe ceva solid pe care povestea să se așeze cât mai comod, astfel încât privitorul să-și înfigă ochii în ecran cu garanția că ei vor ramâne acolo timp de 90 de minute. Suntem invitați, în film, la o nuntă ale căror personaje principale nu sunt chiar echivalente cu un eveniment care s-a desfășurat într-o parcare dintr-o margine a capitalei. Dialogul este foarte slab, de parcă românii, fie ei și de joasă pătură, nu pot discuta alte chestii în afară de: “Vrei înghețată?”, „ Mie mi-e cam somn”, „De ce nu ai răspuns la telefon?”, „Dați-mi o apă’’, “De care? Minerală, plată, mică, mare?” etc.
Cătălin Mitulescu l-a căutat pe Kusturica, dar fără success, reușind doar o caricatură de nivel mediu. L-am simțit, în unele scene filmate în Italia, pe Giuseppe Tornatore(Nuovo Cinema Paradiso, Malena, Stanno tutti bene) și asta m-a bucurat plus că imaginea din final este elementul cel mai plăcut din tot filmul. Oricum, Alexandru Potocean a fost bine ales pentru a-l înterpreta pe Adiță, iar Ada Condeescu este poate mai evoluată profesional față de “Lover Boy”și “Eu când vreau să fluier, fluier”; aș adăuga faptul că frumusețea ei este răpitoare și că la următoarea piesă de la Dramatic în care va juca, eu voi fi prezent J.
Pentru aceia dintre voi care nu ați apucat să-l vedeți, intrați pe site-ul Cinema One din Coresi, pentru a vă rezerva biletele.
Rogu-vă a mă citi și în ediția următoare. Nu uitați că viața-i una, filmele-s mai multe.