De Citit : Editoriale

Vizitatorii

| 27 august

Mai mai sa scape sacosa. In strafundul creierului, un piticut insetat a strigat: "Emile! Nu varsa vodca!" Mana i s-a inclestat, tremurand speriata, pe gatul clondirului. Casa lui era plina ochi de femei vaporoase, cu gene cat fluturii, iar barbati in uniforme albastre forfoteau prin spatiul stramt. Toti s-au oprit din agitatie ca la un semn si i-au facut o reverenta. Din bucatarioara imputita adia acum o sublima aroma de tarhon, leustean si ostropel. Piperul si cimbrul impleteau o coronita invizibila pe crestetul garsonierei. Femeia ce invartea in ciorba i-a facut semnul din copilarie, al mamei, cu doua degete lipite de buze. Langa ea, un bucatar, rotofei, cu obraz rosu si boneta de reclama, mangaia cuptorul cu o grija nesfarsita. Gu aceeasi grija nesfarsita, bucatarul a suflat in linguroi si i-a dat sa guste. Gura i se umplu de gust si saliva.
Si mai ciudat era patul, schimbat pe de-a-ntregul, acoperit acum cu atlaz albastru, fosnitor si cu margini albe, de dantela scrobita. in covorul cel nou i se afunda piciorul… Era aidoma vechiului caleidoscop cu sticlute colorate, numai ca vartejul venea din tesatura si aspra, si matasoasa. Lampadarul afumat si fara becuri intrecea acum stralucirea amurgului. Era din aur curat, iar in aur sclipeau clestare. O fetiscana cu uniforma scurta se inalta pe varfuri, stergand praful, paianjenii si… oroare, urmele lui de voma… dar nu parea deloc stanjenita. Dimpotriva. in urma pamatufului, zugraveala inflorea proaspata. Ezita o clipa, ce era mai frumos, peretele sau fata cu fusta pana la cur? Imediat, i se paru nepotrivit sa pronunte in gand cuvantul cur. Emil cel umil era coplesit. Un barbos masura spatiul cu palmele, cu degetele si nota. Emil a stiut dintr-o data ca ala e arhitect, l-a recunoscut instantaneu. Parca i-a fost coleg de liceu bancherul intolit la patru ace care scria, si el, altceva pe un petec de hartie cu filigran. I s-a uitat peste umar. Era un sir ametitor de zerouri, precedat de un unu sau de un sapte. I se incurcara zerourile in cap, clinchenind. Un brat molatec il inlantui. "E timpul sa facem nani." O fata, ba nu, o femeie, ba nu, femeia insasi il tara catre pat. Pe masura ce inaintau, cadeau de pe ea cordoane, rochie, ciorapi fumurii, sutien satinat, chilotei dantelati, lasandu-i in ochi si-n gura tate, fese, sfarcuri, gropite. Femeia il aseza cu curul pe marginea patului (na, ca nu ma mai invat minte, iar am zis cur!), apoi incepu sa-l dezbrace de fata cu toata lumea. Vizitatorii lasara orice alta treaba si se stransera-n cerc, sa-l urmareasca. Emil cel umil facu doua lucruri concomitent. Cu stanga isi acoperi sexul care zvacnea si cu dreapta scoase vodca si dadu s-o rastoarne pe gartan. Trebuia sa-si faca curaj. Dar ea il opri cu fermitate. Sanii ei uriasi ii imbratisara obrajii si nasul. Apoi ea ii lua mana murdara si i-o vari intre picioare. Iar Emil adormi fulgerator.