De Citit : Editoriale

Verona, Congo

| 17 iunie

Nu mai plec. Sa plece ei.

Prin 2004 circula un mesaj electoral viral cu rima „Bombo / Congo“. Ziceam atunci ca pana si tara aia africana e mai buna decat a noastra daca ar fi fost sa ramana in ghearele baronilor coruptiei. Pe mine nu m-a convins atunci ideea cu Congo. Mi se parea ca mai ramane destula Romanie simpatica si in afara figurilor triste din Palate. Ei bine, de cand cu ultimele alegeri europarlamentare mi-am amintit cu tot mai mult drag de Congo. Atentie, nu despre politica vorbesc, ci despre tsunami-ul de mitocanie care te inunda din toate orificiile media. Iar ideea imbecalizarii Uniunii Europene te obliga sa te gandesti pe bune la alt continent, deci la Congo. Asta pana in ultimul weekend, cand am iesit la Street Delivery.

Chestia asta inseamna o strada care „se inchide pentru masini si se deschide pentru oameni“. Si s-a umplut de oameni din Magheru, pana inspre Gradina Icoanei. Iar strada devine o scena pentru spectacole, campanii de mediu, arte, arhitectura si urbanism, supe, clatite si beri. Ei bine, organizatorii – Fundatia Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania – au ales atat de bine evenimentele din strada, incat m-am simtit mai bine decat in Congo! Culmea, in tara mea de rahat. Am descoperit ca nu sunt singur, ca mai sunt unii ciudati ca mine, nu multi, dar destui ca sa infiintezi un trib, o etnie, un poporas, ma rog, ceva diferit de panaramele care ma sufoca.

Uite, anul asta am stat la cort – S.P.E.R., o campanie antidiscriminare – de unde n-am numarat, din sutele de vizite pe care le-am primit in doua zile, decat doi rasisti, si aia mai nedumeriti. Iar la concertul Biluna i-am redescoperit pe pustii-artisti din Rahova combinand pseudo-instrumentele lor (tobe, fluiere, xilofoane de jucarie) cu cele nu mai putin adevarate ale lui Iordache, Electric Brother, Emi, Alex Anastasiu si cu imensa si candida bucurie. A fost bine in Congo, la Verona.