Am primit cadou o umbrela din viitor, careia nu am nimic sa-i reprosez. Scrie pe ea ca rezista la vanturi de 100 km/h, lucru de care nici eu n-as fi in stare.
Cica la un vant mai puternic, eu m-as rostogoli cat colo precum un sac de cartofi cazut dintr-o Dacie papuc dar umbrela asta ar ramane sa negocieze curentii ca un pescarus pe furtuna. Cica a fost testata de Mary Poppins in tunelul cu aer de la Mercedes.
Ieri i-am dat jos tipla si am luat-o la plimbare pe strada. Era perfect pentru ea. In primul rand ca era vant, in al doilea rand ca era ploaie. Mergeam prin parc pe la Unirii si eram atent doar la umbrela mea si la umbrelele celorlalti, sa vad aerodinamicitatea la treaba. La vanturi mici, umbrelele alea mari, ca niste meduze, stateau tepene si nici nu se clatinau de pe umerii doamnelor. Umbrela mea sport topaia in sus si-n jos la fiecare adiere. M-am mirat, va dati seama.
Ma asteptam la mai multa stabilitate in curbe. O tineam bine sa nu tresalte prea tare si la un moment dat am lasat stransoarea, sa-mi odihnesc degetele.
Ei bine, surpriza. Aproape plutea singura, ca un zmeu, la zece centimetri deasupra capului meu. Deja incepuse sa-mi placa si ma gandeam tot mai mult la asta cand, o domnisoara m-a intrebat de unde o am, apreciindu-i forma. Traversand o trecere de pietoni, a urmat marele test al vantului puternic de bulevard. Cand pala a lovit, trei umbrele din panza din fata mea s-au curbat, s-au inversat si s-au mototolit. Umbrela mea de motociclist dadea din coada cu putere, si atat. Am auzit doar vocea unui trecator, spunandu-i prietenei lui: "Uite, aia umbrela!". M-am rusinat, dar cu mandrie.
Deci nu subapreciati niciodata o umbrela buna. Poate sa va ofere chiar si cinci sentimente diferite in jumatate de ora.