De Citit : Editoriale

Tum, tam-tam. Tum-tum, tam.

| 23 aprilie

Darbouka sau tarabana este un instrument de percutie larg folosit in muzica araba, greceasca, persana, evreiasca si turca. Este un instrument atat de vechi incat se spune ca a fost inventat inaintea rotii.

Nu e un instrument scump. Daca cineva ar vrea sa-si dea copilul la lautarie si copilul nu vrea sa cante cu gura, poate sa-i puna o darbouka-n brate. I le si intareste. Orgile, saxofoanele, acordeoanele sunt instrumente scumpe. O tarabana clasica, in 6 suruburi, poate fi cumparata si cu 30 de euro de pe internetul romanesc. E din metal si plastic, cantareste putin si are un sunet la fel de patrunzator din cauza suprafetei foarte sensibile si rezonantei puternice. Acestea sunt tobele pe care le auziti tot mai frecvent in Bucuresti, mergand pe strada, batute de mainile viitorilor lautari.

In week-end se aud cel mai bine, cand orasul e mai linistit si loviturile ritmice strapung mai usor poluarea. E un instrument complicat, tocmai pentru ca e extrem de tactil. Conteaza cum tii degetele atunci cand lovesti, cu varfurile sau buricele, daca lovesti cu o falanga, sau doua sau trei, in care loc, cum poti sa te acompaniezi singur pe aceeasi darbouka folosind o mana si ce note poti canta cu mana a doua in solourile rapide. Ma gandeam sa scriu despre ea pentru ca nu trece saptamana in care sa nu ii aud sunetul ridicandu-se din curtile apropiate, dar si dintre blocurile din Dristor sau metroul Universitatii. Cumva, mica toba a luat locul casetofonului scos la poarta.

Ma pregatesc de concerte nocturne pe fiecare ulita ascunsa din Bucuresti, fie ca e intre blocuri, fie ca e intre case fara geamuri. Plus ca, indiferent de ritmul pe care-l face, darbouka e mai usor ascultabila in mainile unui novice decat saxofonul sau vioara.