Despre disparitia butoanelor. Se poate sa transpiri si sa faci febra musculara in fata televizorului? Se poate!
La una dintre petrecerile de Craciun cu ziaristi si bloggeri din zilele acestea am vazut pentru prima data, live, o consola de jocuri de ultima generatie si niste insi care, folosind-o, pareau sa fi innnebunit brusc: dadeau din maini ca apucatii, se roteau cu viteza, sareau pana in tavan, urlau, alergau pe loc.
Daca nu te dadeai la timp din calea lor, te puteai alege cu un ochi vanat sau cu o fractura de mandibula. M-am convins inca o data ca spiritul ludic ignora varsta, pozitia sociala, functia si gradul. Oamenii vor sa se joace, sa plonjeze in universuri virtuale colorate iar producatorii de electronice au venit in aceasta iarna cu o oferta fascinanta: console pentru jocuri video fara taste, butoane, cabluri de care sa fii legat.
O camera video plus un software elaborat citesc miscarile corpului si le reproduc aidoma pe avatarul care te reprezinta pe ecranul televizorului conectat la consola. Ridici un brat, la fel face si „omuletul“ de pe monitor. Daca sari, programul din consola masoara amplitudinea si „atletul“ din joc salta la randu-i peste obstacole. E ca si cum ai juca mima cu avatarurile din joc, numai ca povestea si peisajul virtual sunt mult mai spectaculoase. Noile console de joc – datorita volumelor mari de vanzari internationale, nu au preturi astronomice.
Cu un mic efort cam oricine le poate avea. Tehnologia de varf vine asadar la niste tarife absolut convenabile. Iar daca gigantii hi-tech vand echipamentele de recunoastere si interpretare a gesturilor cu doar cateva sute de euro, atunci s-ar prea putea ca destul de curand sa vedem aceasta minune aplicata si in viata prozaica de zi cu zi. De exemplu, sa putem stinge-aprinde veioza, televizorul etc cu gesturi simple. Tentant, nu?