De Citit : Editoriale

Supersubtilitate

| 11 iunie

Un dublu debut de elita.

Felicia, inainte de toate e debutul regizoral al olandezei Melissa de Raaf si al romanului Razvan Radulescu.
Subiectul: pe scurt, doua femei, una de 60 si alta de 40 de ani, mama (Ileana Cernat) si fiica (Ozana Oancea), pe aeroportul Otopeni, unde ajung prea tarziu pentru ca fiica (stabilita de 20 de ani in Olanda) sa mai prinda avionul de Amsterdam. In ce consta spectacolul: in multe lucruri.

In primul rand, extraordinara diversitate a curentilor emotionali (iritare, vinovatie, incomprehensiune, afectiune, malitie) care circula, cand subteran, cand iesind la suprafata, intre cele doua femei; „problema“ e generalmente generationala si, in acelasi timp, puternic localizata (conteaza ca mama a trait 40 de ani intr-o tara inchisa, iar fiica a trait 20 intr-una ultracivilizata), combina aspecte tipice cu multe particularitati – de-aici diversitatea, noutatea fiecarui moment, spectacolul. Si pe langa spectacolul relatiei lor exista spectacolul interactiunilor umane in general: mici negocieri, jocuri de putere, ritualuri sociale deopotriva primitive si foarte rafinate.
Dupa cum atesta toate scenariile pe care le-a scris pana acum Radulescu, in colaborare cu cineasti precum Cristi Puiu, Radu Muntean sau Alexandru Baciu, puterile lui de observatie si analiza sunt prodigioase, ca si puterea lui de a converti analiza in inventie dramatica. Din punct de vedere al regiei, filmul adera la estetica dominanta din cinema-ul romanesc ambitios – cadrul lung si mai mult fix –, dar in interiorul acestei optiuni vine cu noutati, dintre care cea mai usor de remarcat e fantezia sa cromatica. In plus, o reveleaza pe Ozana Oancea, o actrita cu date fizice formidabile si cu o tehnica pe masura.