Draga Dobro,
La multi ani. Te stiu de demult. Te urmaresc. Ai ajuns departe. Te priveam cu ingrijorare, aveai douazeci si ceva de ani, inca te prindea bine iresponsabilitatea. Ce avea sa se intample cu tine mai incolo? Anii aia sunt agitati si trec repede si ce-a fost vesel pana ieri urma sa fie penibil din clipa-n clipa. Ai avut inteligenta sa schimbi macazul exact cand era cazul. Ti-ai mai ascutit limba. Dar tradai aceeasi nesiguranta. Din fericire ai invatat sa mergi frumos, dar ai grija: de-acum viata o sa serpuiasca, in toate sensurile cuvantului.
Te auzeam ca te-ai hotarat sa iubesti. E bine ca vrei sa ramai viu dar dragostea, ca sa nu mai doara, trebuie sa fie curata. Si cand o sa dai cu dalta in piatra din jurul ei, o sa lacrimezi la multe aschii. Nu-ti mai fie teama de femei. O sa va despartiti oricum si o sa doara. Daca nu acum, atunci. Dar noi suntem facuti sa fim cu ele de-atata timp, c-ar fi o minciuna sa fugi. Dar ai grija: nu sunt ca noi. Noi cu sute de explicatii intelegem cate ceva. Ele cu o atingere inteleg tot. Si vezi: nu toate-s bune. Daca nu se-opresc sa-si faca rau plangi si pleaca. Nu te mai uita la cei mai stralucitori ca tine.
Unii chiar sunt si trebuie sa-i pretuiesti. Altii, la prima zgarietura vezi, au inimi din aurul nebunilor. Tie ti-a fost dat, ca tuturor, sa cresti. Te uda soarele ca ploaia florile. Nu-ti folosi razele ca sa te lupti cu tine. Fii doar ce poti sa fii, nu tanji dupa mai mult si o sa ai tot. La sfarsit, iti urez despre prieteni. Stiu ca-i ai. Multi n-o sa-ti mai faci. Pretuieste-i asa cum sunt. Incearca sa-i schimbi doar daca esti sigur c-ar fi ei mai fericiti, nu tu. Si de cei care s-au dus pe alt drum si ii vezi rar bucura-te ca atunci, cand nu plecasera. Hai, te las, sa ne-auzim la anul, sa fii sanatos, sa ai mintea ca mercurul si inima ca ratul de taur furios.
La multi ani!