O calatorie din FreeGigiLand in FreeMusicWorld
Guvernul din Zimbabwe nu i-a permis cantaretei VioMak sa plece la o conferinta. Conferinta (Global Forum on Freedom of Expression) s-a petrecut, saptamana trecuta, la Oslo. A fost, de fapt, prima conferinta la care am participat in care deschiderea au facut-o cantareti (un trio afro-scandinav, o voce blonda, un saxofon, voce si percutie – ati ghicit, ultimul era african). Grosul dezbaterilor a fost dedicat libertatii cuvantului. Cand auzi de libertatea cuvantului, te gandesti aproape involuntar la presa. De aceea cativa nedumeriti au simtit nevoia sa-l intrebe pe reprezentantul Freemuse (asociatia Freedom of Musical Expression) cu ce se ocupa. Raspunsul scurt, in doua propozitii, te face sa te rusinezi ca ai intrebat: sunt tari in care femeilor le este interzis sa cante, tari in care sunt interzise genuri muzicale, tari in care sunt cenzurati artisti sau piese muzicale.
La noi, in ultimii ani au fost cateva cazuri pe care, ca sa pastram proportiile, le-as numi incidente. Cele mai sonore patanii le-au trait Luna Amara si Parazitii. In lume? Acum cateva zile, un fost militar din Chile a marturisit ca el este cel care l-a impuscat, in timpul regimului militar, pe cantaretul Victor Jara; filmul iranian „No One Knows About Persian Cats“, premiat anul acesta la Cannes, povesteste despre doi muzicieni care incearca sa-si formeze o trupa; ei trebuie sa infrunte cenzura Ministerului Culturii si inchisoarea; filmul a fost turnat in secret, in doar 17 zile; cei doi sunt, azi, exilati. In Camerun, cantaretul Lapiro de Mbanga – considerat de ai lui „purtatorul de cuvant al celor care nu sunt auziti“ – este judecat pentru „instigare la distrugere“. Si n-am citat decat ultimele stiri despre libertatea de exprimare in muzica. Nici noi n-o ducem bine, dar in cazul nostru, responsabil de nivelul Gigi, e domnul Darwin.