Banii sunt sangele care iriga sistemul economic
Nu, Doamne fereste, nu vorbesc despre sumbre personaje istorice. Vorbesc despre noi. Despre cum vedem noi bogatia. Nici macar nu ma intereseaza de dreapta sau stanga, de cote unice sau exponentiale, ori de mana invizibila a lui Smith. Sa zicem ca vorbesc despre ce credem noi despre bani inainte ca statul sa-si ia impozitul. Voi ati observat ca unora dintre noi ne e rusine sa facem bani? N-ar fi de mirare, cand am invatat de mici ca „banu-i ochiul dracului“. Poate asa si e, poate banii, asa cum sunt ei acum, neregasiti in realitate, chiar sunt un cancer mondial, cresterea lor pe hartie e ca o crestere alandala de celule. Dar de-aici pana la a ti se parea rusine sa-i castigi, mi se pare o cale lunga, cu gropi romanesti in care dau prea multi.
Sunt de-acord ca banii n-aduc fericirea, dar nefericirea sigur o aduc doar la dezechilibrati. Cand eram mic stiam trei oameni care nu erau atinsi de comunism: vanzatorul de gume straine din piata, domnul care inchiria casete video ilegal si proprietarul singurului studio de inregistrari din complexul Cosmos. Aveam o admiratie infantil de profunda pentru toti trei. Erau singurii pe care ii stiam carora nu li se dicta cat sa castige. Acum pot fi la fel si ma bucur. Recunosc ca, acum ceva ani, imi era rusine sa imi negociez contractele. Acum imi e rusine de rusinea celor care, ma scuzati de expresie, imi tin socoteala. Banii sunt sangele care iriga sistemul economic. Nu vreau nici hiper, nici hipotensiune. Vreau sa fiu sanatos. N-am furat. Si ajut pe cine pot. Restul e invidie. Contrazic comunismul. Daca toti ar da tot, nu cumva n-ar mai avea nimeni nimic? Ei, dracie!