Fenomen si monografie
Grupul Rostopasca a fost ultimul fenomen de libertate artistica inainte de societatea consumerista care transforma totul in valuta forte. Activand intre 1998 si 2001 era format din Alina Buga, Nicolae Comanescu, Dumitru Gorzo, Alina Pentac, Angela Bontas, Mona Vatamanu si Florin Tudor. Grupul este initial informal dar foarte repede isi pun numele “Rostopasca”, ca reactie ironic-anarhista la toate denumirile "pretioase“ ale grupurilor nouazeciste – “Crinul” sau “Palnia”. Dupa spusele lui Comanescu, rostopasca e o buruiana care iti creste in gradina daca esti bolnav de ficat. Daca nu esti bolnav de ficat, si o consumi, te imbolnavesti de ficat. Incep cu un concurs de non-stop painting la Atelier 35 unde picteaza non stop timp de 24 de ore. In spatele fiecarui participant era un tanar critic de arta care ridica un stegulet atunci cand "pictura era gata“. Incepand cu acest performance grupul devine din ce in ce mai coroziv. E aparent anti-artistic, pus pe harta si pe interventii dadaiste, tot timpul impotriva curentului.
Va recomand cu multa caldura ultima monografie “Rostopasca” alcatuita de Erwin Kessler si un colectiv de studenti de la CESI aparut la editura NOI. L-am citit ca pe un roman politist in care crima ramane nedescoperita in ciuda “depozitiilor” tuturor participantilor la ea. E in acelasi timp vorba despre o lume pierduta in care idealurile mai aveau concretete iar urletul artistic mai avea rezonanta. In alta ordine de idei am obosit sa tot anatemizez “Calul”, “Teapa“ si "Paiatele“. Unde sunt artistii care fac graffitti sa le boteze intr-o orgie de vopseluri?