De Citit : Editoriale

Revolutia tunisiana nu e o primavara

| 29 martie

„Revolutia inseamna sange si nu pot asocia sangele primaverii. Si nici nu e clar ca vine vara!“ (Baccar)

Revolutiile din lumea araba au fost starnite de tunisieni, acum un an. Scanteia a fost aprinsa la propriu de Mohamed Bouazizi, un tanar comerciant care si-a dat foc pentru ca n-a mai suportat umilintele si abuzurile autoritatilor. A doua zi tunisienii ieseau in strada. Dupa o luna dictatorul Ben Ali zbura la propriu din Tunisia, iar dupa un an tara inlocuia partidul unic cu o noua structura politica. Elyes Baccar a trait in strada evacuarea dictatorului. Apoi a iesit cu aparatul de filmat. Si acum a ve­nit sa vedem filmul lui, Rouge Parole, la SNSPA, impreuna cu studentii de la stiinte politice. Surpriza a fost ca filmul se ocupa mai mult de constiinte decat de fapte: Baccar e fascinat de revolutia din mintile oamenilor. Democratie inseamna sa inveti sa accepti si versiunile altora privind viitorul. Iar tunisienii nu sunt altfel decat erau romanii imediat dupa 1989: fiecare are solutia lui si si-o apara cu infocare. Ne-a incins si pe noi, in sala, discursul a patru lideri sirieni – invitati speciali – despre darzenie si speranta in lupta cu un regim care-si asasineaza poporul. La evenimentul* de la SNSPA s-au intalnit revolutii aflate la trei varste diferite: cea siriana – unde Al Assad e hotarat sa ucida pana la capat –, cea tunisiana – care-si negociaza solutiile de dupa Ben Ali –, si Pietele romanesti – care au improspatat un gu­vern. Si pentru toti, in filmul lui Baccar, doi tunisieni se intreaba: ce e mai important pentru tine, painea sau libertatea?
* Organizat de ActiveWatch si Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative in cadrul festivalului „One World Romania“. Au participat regizorul Alexandru Solomon (One World), dr. Lazkin Mohamad (copresedinte al Comitetului de Coordonare a Revolutiei din Siria) si Claudiu Craciun (SNSPA si, inevitabil, Piata Universitatii)