„Politics of Art“, un text de Hito Steyerl. In e-flux journal #21 (decembrie 2010) gasim cateva texte interesante, semnate printre altii de Ekaterina Degot, Liam Gillick sau Martha Rosler.
Aici vreau sa va indic un eseu de Hito Steyerl, artist vizual si teoretician al artei din perspectiva criticii postcoloniale. In „Politics of Art: Contemporary Art and the Transition to Postdemocracy“, Steyerl reviziteaza functia si rolul artei din interiorul unei crize actuale.
Pozitia ei este una radicala, dincolo de caracterul atractiv si spectacular al artei contemporane, dincolo de automatismele prin care eliminam de obicei discutia asupra relatiei dintre arta si politica in baza reprezentarii (de o maniera sau alta) a ceea ce consideram a fi subiect politic.
Observatiile autoarei sunt transante: „Guggenheim-ul Global este o rafinarie culturala pentru un set de oligarhii postdemocratice, la fel ca si nenumaratele bienale internationale a caror sar- cina este aceea de a imbunatati si reeduca o populatie excedenta“, arta facilitand astfel o noua distributie a fortelor geopolitice.
Multi dintre cei ce se recomanda drept political artists pierd din vedere, potrivit lui Steyerl, chestiunile cu adevarat importante si de cele mai multe ori ocolesc sa discute tocmai conditiile productiei, distributiei si expunerii / receptarii artei ori marketingul ei de culise, multumindu-se doar cu impachetarea problematica a unei situatii locale, bine delimitata conjunctural.
Cum ar trebui astazi formulata o critica institutionala, se intreaba autoarea, de vreme ce asistam adeseori la scene absurde in care tocmai arta radicala, bine coafata retoric, ajunge sa fie sponsorizata de institutii bancare ori traficanti de arme? Una dintre propunerile eseului ar fi sa renuntam la injectarea artei cu o politica ce se consuma intotdeauna in alta parte si sa incercam sa gandim insusi spatiul artei ca fiind unul politic. Dar va las sa cititi.