Realitatea e acolo unde esti cu gandul.
Ofteaza si trage perdelele. Ploua de trei zile si-i vine sa urle. Nu are umbrela, linia telefonica a murit, lumea zace posaca, uda leoarca. Mai face o data curat, mai aranjeaza – zadarnic – paharele din bufet. Apoi da iama in prosoape. Cele galbene, sus, cele mov, la baza. Apoi se asaza la masa si cade pe ganduri: adica nu face nimic. Viseaza, asa, cu ochii deschisi, o zi senina, iar la coltul strazii, un buchet de flori. Ofteaza din nou. Nu, pe el nu vrea sa-l vada nici macar in vis. Se uita la ceas. N-a trecut nici o jumatate de ora. Cum sa nu innebunesti? Deschide calculatorul. Cauta pe toate site-urile meteorologice posibile. Incredibil. Toate afiseaza un soare stralucitor, o temperatura primavaratica, numai buna de plimbare. Se inchina de ciuda, trage iar perdeaua. Ploaia scalda geamul, rafala dupa rafala. Jos sunt niste baltoace cat capra. Vreme mizerabila, ce faci cu sufletul omului?! Se intoarce la calculator. Messengerul e lansat, dar linia e pustie. Niciun prieten. De parca s-ar fi sfarsit lumea. Afara tuna de se zguduie clantele. Isi verifica mailul. Numai mesaje mai vechi de trei zile. Odata cu ploaia s-au topit prietenii. Dar si spammerii necunoscuti. Revenita dupa perdea, se zgaieste in jos. Umbrelele acopera definitiv si total pietonii grabiti. Asta e. Singura, singura, singura.
Intre timp, de partea cealalta a strazii, la acelasi etaj, o fata fara nume se piaptana in fata oglinzii. Canta. Evident, o melodie la moda, de dragoste. Se mai uita o data, tematoare, pe buletinul meteorologic: ploaie peste tot, cu tunete si fulgere. Exact de asta ii era si teama. Te pomenesti ca o sa ploua la intalnire? Dar soarele care intra vesel printre jaluzele ii face cu ochiul. Sa n-aiba nicio temere. Are el grija de toate.