De Citit : Editoriale

Pe dinauntru

| 29 iunie

Nu exista umanitate, exista numai indivizi.

Dora nu si-a dorit copil. Dar atat au batut-o la cap prietenele bortoase, au sfatuit-o medicii binevoitori, atata a proptit-o prin toate colturile nehalitul de barbat, ca, pana la urma, a cazut closca. Acum sta in baie si se uita in oglinda la burta care i s-a umflat cat un burduf. Burduful are o dunga brumarie curgand, parca, dinspre buric, hat, departe. Se uita, curioasa, in oglinda, ridicandu-se pe varfuri. I s-au umflat picioarele. Isi uraste picioarele. Astea nu-s betigasele ei dragi. Gafaie intruna si nu-i ajunge aerul. Iar tatele… Desi Nae le da ocol ca un obsedat si le inalta ode – bahice –, ea le simte, pur si simplu, ca pe niste desagi legati de tatana gatului, tragand-o-n jos. Doarme prost si o framanta gand negru dupa gand de cenusa. Cand adoarme, transpira. N-a transpirat niciodata si niciodata n-a dormit pe spate. A aflat ca sforaie ca un jandarm. Gluma lui i-a stors lacrimi. Au tasnit instantaneu. A bocit ca proasta toata dupa-amiaza. Dispretuieste tot ce face, dar nu se poate impiedica sa faca.
Stand singurica si pierduta in baie, i se pare ca frumusetea si tineretea s-au dus prea repede si prea brutal. Ca e imposibil sa cresti mare o bucata de carne. Ca nu o asteapta decat deziluzii, oboseala si griji. Se vede aievea intre scutece, biberoane, tetine, medicamente si cutii. Numai „obiectul” nu e acolo. E in camera de alaturi, mare cat un munte si foarte amenintator. Abia acum s-a lamurit cum sta treaba de-adevaratelea. Restul lumii stia despre ce e vorba: sange, sudoare si lacrimi. Au mintit-o. Nu e nimic gingas. E oribil. O-ri-bil! Dora nu mai vrea sa iasa din baie. Incuie usa cu grija. Sa ramana singura. O lovitura interioara o lamureste. Nu, nu singura. Si incepe sa planga cu sughituri. N-o sa iasa niciodata vie de aici!