O intrebare impertinenta.
Chiar avem nevoie de diacritice in limba romana? De-a lungul timpului, am scandalizat destui oameni cu aceasta intrebare impertinenta. Daca stai bine sa te gandesti, nu simti niciun disconfort cand alergi pe internet citind diverse chestii scrise ba cu diacritice, ba fara. Pe Facebook scrii fara diacritice. In mail-uri, la fel. Pe messenger, asisderea. S-ar prea putea ca peste o generatie sa avem doua variante de limba romana scrisa: una popular-digitala, folosita curent in comunicarea scrisa electronica, si una "culta“, academica, utilizata in circumstante oficiale, cum ar fi literatura, lucrarile stiintifice, care va pastra diacriticele. Aceasta din urma ar urma sa beneficieze si de ajutorul unui soft performant de corectare automata, existent acum pentru o multime de limbi, dar nu si pentru romana.
Predictia nu vine din partea unui specialist in lingvistica, ci a unuia care observa de cativa ani ce se intampla pe aici si aiurea. Un exercitiu util este sa iti arunci ochii pe mesajele scrise pe care le schimba intre ei pustanii de 12-16 ani; este foarte posibil sa intelegi mai putin de jumatate din informatie, din cauza abrevierilor si a combinatiilor neinteligibile, pentru maturi, de litere. Saptamana trecuta, aristocraticul Oxford English Dictionary a adoptat inca doua acronime din zona comunicatiei electronice: OMG (Oh my God sau Oh my goodness) si LOL (Laughing out loud). Tot in Oxford English Dictionary mai gasiti IMHO (In my humble opinion), BFF (Best friends forever ) si TMI (Too much information). Tehnologia este vectorul care schimba cel mai rapid comunicarea din toata istoria omenirii. Dar in acelasi timp, conserva limbi si da utilizatorului posibilitatea de a alege. Un recent exemplu: Google in varianta limbii Cherokee, lansata tot saptamana trecuta.