De Citit : Editoriale

O nulitate numita Adrian Popovici

| 13 octombrie

Filmul Eva a costat peste doua milioane de euro. Banii acestia au fost practic aruncati: ei nu vor veni inapoi nici din incasari, nici sub forma de prestigiu.

Eva e o drama sentimentala „de epoca”, inspirata de romanul lui Radu Tudoran, Fiul risipitor, si jucata in limba engleza, intr-o cacofonie de accente, de o echipa de actori romani, britanici si americani, cu totii in roluri de romani, sub bagheta complet netalentatului regizor Adrian Popovici. Filmul se deschide cu o scena de bombardament, care-i marturiseste ambitia de a trece drept o epopee, dar ceea ce urmeaza e doar un foileton ieftin, desuet si complet nestructurat – genul in care personaje si evenimente ce pareau importante acum doua-trei episoade sunt in permanenta date uitarii (unde dispare mama eroinei?, de ce nu se mai aude nimic de unchiul ei cel rau si incestuos?). Daca organizarea materialului epic (de catre scenaristii Radu Petrescu-Aneste si Steve Attridge, ajutati si de Popovici) este inepta, ilustrarea lui de catre Popovici (adica munca lui de regizor) e la fel de lipsita de mestesug: se rezuma la aducerea in fata camerei de filmare a materialelor necesare acestui gen de poveste – peisaje, cai, masini de epoca, actori care-si zic unii altora „baroane“ sau „domnule maior“.

Popovici nu e in stare sa adauge nimic la aceste materiale, sa le modeleze in vreun fel prin modul in care le pune in scena. (Ideea lui des­pre ceea ce constituie „o imagine frumoasa“ nu se pune: filmat de Mihail Sarbusca, Eva are look-ul „diafan“ al pornografiei soft difuzate de posturi TV gen Playboy Channel.) Cu alte cuvinte, nu e in stare sa faca din ele cinema. Sigur ca, la cate posturi TV sunt pe lume, e nevoie si de oameni ca el, care nu fac cinema, ci doar furnizeaza umplutura audiovizuala. Dar, din partea unei institutii numite Centrul National al Cinematografiei, e iresponsabil sa finanteze asa ceva.