artistul jucator
Dupa cartea lui Andrei Codrescu, The Posthuman Dada Guide: Tzara and Lenin Play Chess (a carei traducere in limba romana se anunta pentru toamna), aflu acum despre primul studiu de sine-statator dedicat relatiei dintre arta si sah asa cum a fost ea intretinuta de Duchamp. Marcel Duchamp: The Art of Chess a aparut la Readymade Press in iunie 2009 si este editata de Francis M. Naumann, critic si curator specializat in dadaism si suprarealism; alaturi de textul lui Naumann volumul include un amplu studiu produs de Bradley Bailey (a carui teza de doctorat a vizat chiar identitatea sahista a lui Ducamp), plus scheme ale jocului comentate de Jennifer Shahade, dubla castigatoare a American Women’s Chess Champion si editor al uschess.org, pagina oficiala a Federatiei din Statele Unite.
Povestea recupereaza un zvon ce circula prin anii 1920 cum ca artistul pare a se decide sa-si abandoneze cariera in favoarea jocului de sah; de aici insa lucrurile se complica: lasa ilustrari directe (precum The Chess Game, 1919; Portrait of Chess Player, 1920) ori chei de interpretare pentru celebra piesa The Bride Stripped Bare by Her Bachelors, Even (Muzeul de Arta din Philadelphia, 1915-23), caci insasi viata artistului pare a respecta, in opinia autorilor, ritualul marilor mutari din sah. Sunt analizate aspecte tematice si iconografice, gesturi simbolice, afinitati conceptuale si fertilizari estetice. Pentru un expert ca Jennifer Shahade, Duchamp avea mari calitati de sahist (artistul a reprezentat Franta la Olimpiada din 1924, iar in 1932 a co-editat o carte pe marginea unei relativ obscure strategii de mat).
Concluzia cartii: sahul a constituit pentru Duchamp instrumentul formal si tematic care l-a propulsat dinspre arta retinala catre cea conceptuala.