Paradoxurile crizei. Covrigarii fara numar si magazine cu produse eco. Unele ieftine pentru umflarea matului, celelalte pentru delectarea papilei gustative cu izul naturelului. Pe asta cu covrigariile o intelegem, seamana foarte tare peisajul cu cel al crizei vesnice din anii ’90. Atunci covrigariile erau puzderie, cam asta era ce iti permiteai in materie de „delicatese“. Acum tin loc de gaurile din buget si sunt strans legate de disponibilizarile efectuate/anuntate cam peste tot. Saorma devine in aceste conditii produs de lux. Plus ca vor s-o impoziteze pe motiv de nocivitate. Am gustat amar din partea saraca a paharului. Acum ne ducem in cea scumpa, a produselor eco. Au aparut de la magazinase pana la bacanii eco. Toate promit produse adevarate, naturale, create din cel mai bun sol sau din cea mai curata scrofita. Conserve, ciolane, vinuri, painici, jamboane, dulceturi, toate zic ca ne prelungesc speranta de viata si ca au fost create intr-o atmosfera pamanteana nepangarita de chimicale, ploi acide, gaze de esapament sau peturi lasate la descompus. In lumea eco deseurile nu patrund, doar laptele si mierea curg ca-n paradis pe campurile datatoare de sanatate. Si-n cazul covrigului, si in cel al unui tiramisu eco, tot ce-ti ramane de facut e sa bagi in tine. Toata lumea te indeamna sa halesti, sanatos, nesanatos, nu conteaza, ideea e sa bagi masiv la mat. Dupa care esti certat de stat, medic, gagici ca devii obez. Frumoase dileme ale omului contemporan. Cu burta sau fara burta, aceasta-i intrebarea. Iar acum va recomand cateva locuri de facut exercitii pentru un trup sanatos: rockoteca joia in Suburbia, folk in Fire (tot joia), anii ’90 pe 16 in Studio Martin, raritati muzicale in B52 (evident joia). Sa va miscati bine! Avanti popolo!