pe sârma ca la circ
Umblă vorba că Universul s-ar fi născut din haos, iar haosul a creat ordine. O ordine firească a tuturor lucrurilor. Un echilibru perfect între ce a fost, ce este şi ce trebuie să urmeze. Strămoşii noştri ştiau asta, fără să se uite pe Discovery şi trăiau în armonie perfectă cu tot ce era în jurul lor. Însă vremurile spiritualului au trecut, acum suntem în era gadget-urilor, era boomului tehnologic. Viaţa avansează după alte reguli decât cele impuse de univers. Echilibrul s-a transformat în balans, ca un camion plin cu bere care urcă serpentinele din Predeal. Iar când căutam totuşi soluţii, persistăm să separăm yin şi yang, fără să putem spera să-i atingem vreodată… Dacă cineva vrea să meargă cu bicicleta, nu va putea să împingă ambele pedale în acelaşi timp, căci va pica în bot. Pentru a avansa trebuie să împingă o pedală şi să o elibereze pe cealaltă, simultan. Împingerea este urmarea eliberării şi fiecare dintre ele devine, respectiv, cauza celeilalte.
Este infrastructura dinamică a universului, pe care trebuie să o înţelegem şi să o acceptăm în vieţile noastre. Trebuie să existe echilibru, iar asta presupune două elemente. Ce ar fi binele fără rău, bucuria fără tristeţe, ziua fără noapte, PROTV fără Antena 1 sau Scripcaru fără Căncescu?
mihaiionita.blogspot.com