din epoca de aur
Pe 26 ianuarie, zi marcata cu rosu in calendarul dictatorilor oficiali, am cautat prin sifonier dupa unul dintre cele doua costume care zac acolo asteptand sa redevin monden. Dupa multe eforturi am reusit sa-l imbrac pe cel pe care l-am cumparat in 1999. Nu m-am speriat de vremea scarboasa care acum doua saptamani parea sa fie un one-night stand, pentru ca stau aproape de Hilton, unde urma sa se desfasoare licitatia de obiecte din „Epoca de aur“. Nu fusesem niciodata la o licitatie astfel ca mintea mi-era plina de imagini din filme in care aristocrati si milionari excentrici se infrunta pentru a intra in posesia unui artefact faimos.
In schimb, in lobby am dat peste piscotarii pe care-i stiu de cel putin zece ani, nelipsiti de la orice eveniment la care se mananca si se bea gratis. Nu toata lumea era imbracata la patru ace (poate si pentru ca vremea te forta sa te imbraci in tinute de ski). Am baut doua pahare de vin, am salutat pe cineva, m-am ascuns de un ziarist pe care-l stiam si am intrat in sala. Am nimerit intre doi chinezi care pareau ca tocmai isi inchisesera pe ziua aceea taraba din Dragonul Rosu si trei cocalari, doi tipi si o tipa care bausera cam mult. Cu exceptia cadourilor primite de cuplul Ceausescu, obiectele din licitatie mi s-au parut departe de a fi reprezentative. Multe dintre ele mai pot fi gasite inca prin apartamentele obisnuite si in targurile de vechituri. Cine vrea sa dea sute de euro pe o sculptura-scrumiera inchinata, muncitorul otelar sau pe o harta administrativa a Republicii Populare Romane? Singurul artefact care a insufletit licitatia a fost statueta unui iac primita de Ceasca de la Mao si achizitionata probabil de niste chinezi bogati (12.000 euro). Cei din stanga mea au ridicat o singura data mana, la o blana de tigru, dar dupa ce a trecut de 3000 de euro s-au linistit. Taranii din dreapta au strigat daca se poate cumpara si in leasing.