Lumile paralele n-or exista, dar ceva paralel e pe lumea asta.
— Cred ca locul asta e blestemat! se aude, din stanga, din intuneric.
— Blestemat pe naiba.
Aici, in Pantelimon nu e nimica blestemat. Numai infractori care se c… in casele oamenilor. (Asta a fost vocea lui Virgil, scufundata intr-o mare de ceata). De auzit, va aud, da’ de vazut, nu va vad. Da voi ma auziti?
— Daaaaaaa, nea Virgiiiiiiiiileeeeeeeee…
— Nu striga asa, Spiridoane, puiule, ca ma surzesti!
— Patroane, aicia erai? Nea Tomita, tu esti? Patroaneee…
Popescu il priveste pe Anastase. Stau in continuare, dar singuri, la aceeasi masa de lemn. Bezna. Vocile celorlati se aud ba de la stanga, ba de la dreapta, cand Zuzu isi cheama iubitul de undeva, din cer. Tresar amandoi si privesc cu suspiciune in sus. Nu se vede nimic. Nici stele, nici luna, nici acoperis.
— Eu cred, zice soptit Anastase, ca suntem, totusi, in mijlocul unui experiment…
— In Romania? In Pantelimon? La Geamuri multe? N-are nicio logica. Popescu se uita indarjit la halba goala. Io ma duc dupa bere, vii cu mine?Se ridica la un semn, isi pun mainile dupa grumaji, iar in cele libere string manerele de sticla. Undeva vor ajunge, e suficient sa faca primul pas! Si merg, si merg… Vocea Antoniei ii inconjoara:
— Nea Popescule, domnu’ poet, alerg cu berea asta dupa… Unde sunteti, nene?
Brusc, cei doi ies din campul intunecos si dau drept in strada. Galagie, chiote, urale, lume cu steaguri in maini. Un cetatean onorabil se uita la ei si tipa:
— Victorie! Am invins! Traiasca!
— La fotbal?
— Ce fotbal, bre?! S-a ales presedinte! Uraaa!
— Ce presedinte?
— Al nostru, al poporului, al Romaniei! Sa bem!