Una vita dificille
Lucreaza la una dintre liniile de autobuz care leaga aeroportul Fiumicino de Roma. N-are mare lucru de facut, rupe bilete si poarta conversatii cu calatorii. Conversatii standard, de unde esti, ce faci in Roma si cam atat, pana cand acestia urca in masina. Dar vin altii. Intr-o singura zi, vorbeste cu cel putin o suta de oameni. E bun la limbi straine, a invatat italiana rapid, ca toti romanii. E absolvent de drept in Iasi, si-a cautat de lucru ca jurist, dar a primit numai oferte pentru care era platit mizerabil. Asa ca si-a bagat picioarele si a plecat din tara. Cand era student a lucrat cateva luni in radio, acum, dupa spusele lui, nu face nimic toata ziua: sta in fata autobuzului si incaseaza cei 6 euro pe cursa. In cateva minute mi-a expus planul lui de viata. Cand i se va alatura si prietena lui, urmeaza sa-si inchirieze un apartament cu doua sau trei camere. E important sa fie mai multe camere, pentru ca le vor subinchiria. El castiga 1200 de euro (i se oferise un salariu de 8 milioane in Romania) ea va lucra cu cel putin 1000 de euro pe luna. In numai trei ani pot pune suficient deoparte incat sa dea avansul pentru un apartament la periferia Romei, timp in care va munci in continuu in acelasi ritm. Desigur, planul nu poate functiona decat in doi, cu doua salarii si camera subinchiriata.
L-am intrebat daca are prieteni si mi-a raspuns aproape inainte sa termin intrebarea ca "nu-mi trebuie“. In metrou mi-a aratat portofelul cu bacsisurile din ziua respectiva. Aproximativ 25 de euro. Fusese o zi buna. Nu m-am putut abtine sa nu-l intreb daca a fost intotdeauna atat de pragmatic si mi-a spus ca viata l-a schimbat. Cand am coborat, zapacit de contactul cu orasul necunoscut si grabindu-ma sa prind un tren pe care nu stiam de unde sa-l iau, am intors capul, la timp ca sa zaresc in zambetul lui numai fisuri. La intoarcere, avionul a avut intarziere asa ca am iesit din aeroport. Tipul era tot acolo. Ne-a recunoscut si mi-a spus ca-si aduce aminte perfect discutia cu mine. S-a gandit un pic si m-a intrebat: esti Varsator, nu? Am zis, ca nu, Gemeni. A dat din cap, a, da, da. Dar nu vorbisem deloc despre zodii.