De Citit : Editoriale

Exonero Humanum Est

| 11 august

De ce e bine sa vezi lumea.

Trebuie sa recunosc: primele mele iesiri din Romania au fost imature si din motive superficiale. Prin ’97 treceam granita pentru prima data. Destinatia finala, bineinteles: Amsterdam.

Ce putea sa-si doreasca un pusti pe-atunci? Sex, drugs and rock’n’roll. Si de-atunci am tot fost. De cateva ori in Amsterdam si in alte locuri cu discutabile atractii. Stiu c-ati vrea sa va povestesc, dar mai rabdati-ma un pic cu alta idee. De vreo doi ani incoace, ma duc unde ma taie capul, cu tot cu pasarelele calatoare din jurul lui. Pur si simplu plec oriunde pentru ca am un nou motiv: ma duc sa vad alte clisee ca sa scap de ale noastre. Fiecare tara, fiecare continent, are cliseele lui de care oamenii locului rar se-ntreaba. Avem tendinta sa absolutizam purtari cu care ne-au obisnuit ai nostri, parinti sau parteneri de trafic, sa credem ca asa e lumea, omul, universul. Lucruri mici, atat de mici ca nici nu le mai vedem, fac diferenta.

N-o sa vi le inventariez. Sunt multe. De la Londra la Istanbul, cutumele sunt diferite de ale romanilor si intre ele. Important e procesul: cu cat vezi mai multe feluri de-a fi, cu atat realizezi mai mult ca al tau iti face, lent, felul. Si-atunci poti sa te croiesti cum vrei tu: poti lenevi ca un marocan intr-o casa suprarealista ca de catalan, imbracat liber ca un englez, ciugulind dintr-o salata Nicoise. Singura problema e ca, in timp, n-o sa mai ai de ce sa te plangi ca un roman.