Interesul poarta fesul lui Ion Iliescu
Draga Mircea,
Ma cheama Mihai, am 27 de ani si probabil sunt unul dintre putinii de varsta mea care au idee despre cine esti. Asta pentru ca parintii mei au avut grija sa imi tina mintea treaza. Te cunosc! Ti-am citit pamfletele, poeziile si in mod regulat Plai cu Boi. Te-am privit, te-am ascultat si am bagat la cap! De curand am descoperit colectia mamei de “Aspirina Saracului”, ziarul tau anticomunism, impachetat ordonat in cutii prafuite. Mama le tinea sub pat si atatia ani nu s-a indurat sa le arunce, cu toate ca de multe ori i-a lipsit ziarul pe care sa curete cartofii. Am crescut cu cu tine! Cu tine si cu cartofi prajiti. Mi-ai fost reper, model, un tip misto.
Aseara te-am vazut insa la televizor, pupandu-l suav in fund pe Iliescu. Spuneai ca a devenit un tip simpatic. Dar pe masura ce Iliescu iti devine simpatic, tu iti pierzi valoarea in randul celor, tot mai putini, care stiu cine esti. S-a dus naibii inca un pilon in sistemul de valori, care si asa e cu fundul Elodiei si Magdei Ciumac, in sus.
Probabil ai uitat de mineriade, de pumnii ce au rupt gurile studentilor si taranistilor, de Dacia Felix, Credit Bank, Columna, de fabricile pe care le-au jefuit. Povestiti si despre asta, tu si domnul Iliescu, in weekendurile agreabile pe care le veti petrece probabil amandoi la Cetate, ca doi batranei indragostiti la varsta a treia!
Respect!