Viata noastra e un du-te vino intre lumi
Am cunoscut pe cineva care spunea ca nu are incredere in ceva care nu exista. Ca isi duce viata sanatos, real si rational. E un om inteligent. De aceea raman uneori blocat in discutii. E, totusi, evident ca si gandurile exista. Si visele. Si imaginile din amintire. Si imaginile pentru care suntem pregatiti inca dinaintea nasterii. Si rima exista. Si lumina exista. Stiti? Distanta dintre un nucleu de atomi si primul electron este, daca nucleul ar fi cat un mar, de cativa kilometri. Tot ce vedem si ce suntem sunt spatii goale. Punctate ici-colo de particule care par tot mai mult doar niste idei. Teorii complicate despre cum constiinta colapseaza undele transformand-o in materie ne naucesc creierele si-asa supra-turate de debitul bezmetic de informatie, pentru care nu e pregatit. Dar e o mandrie sa poti gandi asta. Sau luati teoria stringurilor. Sau pe cea a celebrului bozon care da masa particulelor. Sau materia intunecata. Suntem prea evoluati sa mai credem in materie pur si simplu ca in ceva tare, de care te lovesti si, deci, e real. Ideea, constiinta, potentialitatea par sa fie cel putin la fel de raspandite. Si acum uita-te la noi. Ne vedem pielea, pipaim ce e in jur.
Am denumit asta „cert“. Dar avem idei. Avem amintiri. Avem in noi mecanisme care ne fac sa zambim inainte de-a sti ce cumpara un suras. Avem imaginatie. Eu, inainte de-a scrie acum o propozitie, o gandesc imaterial. Si apoi fac gestul grandios de-a-mi transforma ideile in litere. De-a aduce ceva, din lumea aia, in lumea astalalta. Artistii plastici pot transforma stari intregi in tablouri. Copiii, cum am vazut eu, scapa de cosmaruri desenandu-le. Samanii elimina starile de rau aducandu-le in lumea asta, transformandu-le in scuipat. Constructorii tranforma o idee intr-un monument de piatra. E un du-te vino intre lumi, iar noi suntem niste porturi pentru mici idei cu panze. Suntem ecluzele propriilor noastre vise. Bem vin si vin idei. Vedem imagini si plangem. Citim vorbe si radem. Apoi ne vine o idee si stoarcem niste struguri. Suntem nostalgici si cantam. Simtim o bucurie si o scriem.