Peisaje transformate în picturi urbane. Schimbări de culoare și de haine. Plimbări lungi printre frunzele fermecătoare.
Seri răcoroase acoperite cu povești calde. Confort. Apropiere de cămin și de cei dragi sufletului.
Seri mai lungi cu vin fiert, castane coapte, plăcinte cu dovleac și ciocolată caldă. Natura își face treaba. Ne dă arome și culori strălucitoare. Iubesc toamna! Alungă rutina. Impune schimbarea, dar în același timp se preocupă și de cum mai stăm cu arhivarea.
Toamna începe școala…. N-ai cum să nu scapi o lacrimă dimineața când treci strada și-i vezi pe pitici cum își târâie ghiozdanul și uniforma în drum spre școală. N-ai cum să nu te întrebi… Când au trecut anii? Când am trecut de la stadiul de copil la adult?
Mai țin minte oare care-mi erau pe atunci planurile? Nici nu trebuie să închizi ochii, că te și imaginezi în sala de clasă chicotind cu colegul de bancă despre profa de mate. Odată trimis pe băncile copilăriei, înghiți în sec. Brusc ți se face foame. Îți amintești gustul de zacuscă caldă mâncată direct din oala din cuptor sau de desertul preferat… felia de pâine proaspătă cu unt și mult gem de trandafiri crescuți doar în grădinile fermecate ale bunicii din Buzău. Ce vremuri… Oftezi? No’, trage aer în piept și mărește pasul. Întârzii la ședință și nu știi ce copilărie a avut șeful tău ca să utilizezi acest subiect drept argument și deja e prea târziu să mănânci cretă ca să fii bolnav. Haha! Ce tare mi se părea treaba asta. Chiar funcționează? Se mai practică? Hmm! Nu cred! Acum, probabil există o aplicație și pentru chiulitul de la școală.
M-am decis! Toamna seamănă cu Doamna mea din prima zi de școală… Serioasă și cam rece la prima vedere, dar totuși cuceritoare și talentată la povețe, cu ochi jucăuși, fericiți de noua promoție care îi aducea schimbarea în traiul de zi cu zi