Stalin = Hitler
Vasili Grossman, Viata si destin, Editura Polirom, traducere din limba rusa si note de Laurentiu Checiches. Este imposibil sa rezumi acest roman de 900 de pagini in cateva randuri. Are sute de perso-naje si se petrece intr-un imperiu: URSS-ul anului 1942. Un imperiu care de abia iesise, decimat, din teroarea stalinista, pentru a intra in razboi cu Germania, care cucerise deja Europa. Un imperiu care nu intelegea de ce a fost atacat de aliatul sau, doar impreuna impartisera Polonia si sferele de influenta. Nu Germania fusese de acord ca URSS-ul sa-si anexeze tarile baltice, Basarabia si Bucovina si sa atace pasnica Finlanda?
Fusese! Nu in URSS fusese interzis, dupa semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, in 1939, sa fie criticata Germania nazista? Fusese! Si uite ca acum Germania atacase patria muncitorilor si a taranilor „liberi“ si nu numai ca o atacase, dar in primul an armata sovietica fusese spulberata de „hoardele fasciste“. Rusii si celelalte popoare din imperiu, nu sovieticii, isi revin din primul soc si isi dau seama ca indiferent cat rau le-a facut Stalin, Hitler o sa le faca si mai rau, asa ca incep sa lupte, nu pentru a apara un sistem criminal, ci pentru ca, pur si simplu, nemtii le devenisera antipatici. Prea semana sistemul lor cu ceea ce aveau acasa. Ce rost ar fi avut sa schimbe ceva foarte rau, cu care se invatasera, cu un rau la fel de mare?
Ghetmanov, un politruc mai descuiat din acest roman fluviu, exclama la un moment dat: „Avem noroc ca intr-un singur an nemtii i-au devenit taranului mai nesuferiti decat comunistii intr-un sfert de veac.“ Asa cum se intampla in toate marile romane rusesti din secolul XIX, nu le mai numesc, ca le stiti si voi, si in acesta se discuta mult si cu patima. Personajele au insa imprimata in suflet spaima ca oricand cuvintele lor ii pot duce la puscarie sau la intalnirea cu un glont in ceafa. Cum spuneam, un roman genial, care nu poate fi povestit, dar care merita citit!