Nu stiu voi cum sunteti dar pentru mine este suficienta prima raza de soare primavaratic ca sa imi inceapa sufletul sa zburde de bucurie. E bine, te incarca, iti aminteste ce bine e sa te trezesti si mai mult decat atat iti ofera timp. Zilele sunt mai lungi, vine seara si inca e lumina, iti vine sa te plimbi, sa adulmeci aerul inca racoros, sa stai mai mult pe afara.
Imi place sa aud oamenii zicand ca “miroase a primavara”. Asta inseamna ca sunt relaxati, ca au avut curajul sa scoata nasul din fulare si au dat deja un rand de haine jos. Adica tin ritmul cu natura. Nu vor vara cand e iarna si nici toamna cand e primavara. Se bucura de tot ce ii inconjoara, in fiecare clipa. De curand am primit un sfat, de la doamna Boier, vecina bunicii din Sinca Veche:”Primăvara, când începe un an nou, dacă, ieşind afara, vezi un furnicar, să iei ţărână din acel furnicar, să arunci peste cap zicând de trei ori: „Să fiu iute şi sănătos ca furnica, până la vederea muşunoiului în anul viitor“. Inca nu am zarit nici un furnicar dar cu siguranta sunt cu ochii in patru. Iata inca un lucru de care sa ma bucur la acest inceput de Martie.
Momentul in care primavara imi spune oficial ca a venit este ziua in care ajung intr-o piata si pe tarabe incep sa apara primele legaturi de ceapa verde si ridichi. Si toata piata miroase a ele, miroase a verde. Inegalabila senzatia. Mai e un pic pana atunci, insa pamantul incepe se dezmorteasca si sa se pregateasca pentru mainile harnice ale micilor producatori. Fiti siguri ca de indata ce dau primele roade le punem in cos si le aducem in Bacanie. Abia astept! Dar pana ne cotropeste verdeata, ma bucur sa privesc cu inmuguresc primii copacei din curtea bacaniei si cum imi bate soarele pe fata in timp ce scriu.