Atentie la motoare.
Pentru al doilea an consecutiv am testat un nou mod de plimbare, Delta la picior. De fapt – Delta la pagaie. Alunecarea in surdina, cu canoe, este o senzatie unica si greu de descris. Trebuie sa experimentezi aceasta tupilare prin canale, printre pasari si animale care aproape nu mai exista din viteza barcilor cu motor. Barcile de fibra si motoarele cu multi cai putere au aruncat in uitare elegantele lotci negre. Ici si colo mai vezi cate una, trasa la mal, semiabandonata sau folosita ocazional la pescuit de cate un batran pescar care nu-si permite o barca de plastic. Delta sufera si ea de sindromul urban: dotate cu boxe si manele, bmw-uri contra mercedes-uri, parca-s la semafor pe Magheru. Micul nostru grup de 3 barci e o curiozitate; lumea ne face poze si ne simtim la fel de importanti ca pelicanul. Iar daca le facem cu mana, ni se raspunde cu hola sau guten tag. Nimeni nu isi poate inchipui ca niste romani, ca si ei, pot fi atat de ridicoli incat sa vasleasca zeci de kilometri in loc sa bage gaz. Doar strainii ce mai fac astfel de experimente. Nu intamplator ghidul nostru e neamt, ca n-am gasit un ghid roman sa faca asta. Daca incerci s-o sugerezi ca pe o varianta de a face turism, localnicii se uita curios la tine. Pai am bagat 3 mii in barca si 6 in motor ca sa ma preling prin balta ca bunica-miu? Doar lumea vine aici sa se simta bine, asa ca pensiunile au faianta de Spania, mobilier de inox si perdele de birou verticale. Avem si jacuzzi, scrie pe-o poarta.
Undeva in padurea Letea, sute de cai salbatici vin cu grija la mal sa se adape si noi trecem usor pe langa ei. Nu-ti vine sa crezi ca mai exista asa ceva. Pe fundal se vad acoperisurile de stuf din satul Sfistofca, unde casele albe au fost abandonate pentru constructii din boltari, cu gips-carton. Poate vin si la noi turisti, ne spune proprietarul. Poate!